Cazierul fiscal al fostilor administratori si inactivitatea fiscala a societatii: o sanctiune fara culpa si fara termen

Legislatia cazierului fiscal este construita pe ideea de responsabilitate fiscala, insa aplicarea ei mecanica poate conduce, in anumite situatii, la efecte contrare principiilor de echitate si proportionalitate. Un astfel de caz este cel semnalat recent de Camera Consultantilor Fiscali (CCF), care atrage atentia asupra unei anomalii legislative ce afecteaza fostii administratori ai societatilor ajunse in stare de inactivitate fiscala.

Problema nu este una teoretica, ci rezultatul unor situatii concrete, intalnite frecvent in practica, in care inscrierea inactivitatii fiscale in cazierul fiscal al unei persoane fizice se produce fara existenta unei fapte culpabile si fara posibilitatea reala de remediere.

Prin adresa nr. 10302/09.02.2026 (transmisa Ministerului Finantelor) CCF descrie un mecanism relativ simplu, dar cu consecinte grave:

Un administrator este numit pentru un mandat determinat, isi exercita atributiile pe perioada stabilita si, la expirarea mandatului, efectueaza toate formalitatile necesare: predare-primire, descarcare de gestiune, transmiterea documentelor contabile si fiscale catre societate. Ulterior, pentru a elimina orice problema, acesta formuleaza si o demisie si solicita inscrierea mentiunii la Registrul Comertului.

Din acest moment, fostul administrator nu mai are calitatea de reprezentant legal, nu mai are acces la documentele societatii si nici dreptul de a depune declaratii, ori posibilitatea de a decide sau de a constrange asociatii sa actioneze.

Cu toate acestea, daca asociatii sau actionarii nu isi indeplinesc obligatiile legale (nu revoca formal mandatul, nu numesc un nou administrator), societatea ramane fara o conducere functionala. In timp, apar intarzieri, blocaje, iar societatea ajunge sa nu isi mai indeplineasca obligatiile declarative.

Rezultatul: societatea este declarata inactiva fiscal, de regula pentru nedepunerea declaratiilor.

De ce ajunge inactivitatea in cazierul fostului administrator

In baza O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, inactivitatea fiscala a unei persoane juridice se inscrie in cazierul fiscal al reprezentantilor legali. Problema apare atunci cand aceasta inscriere se face dupa incetarea mandatului administratorului,  pentru ca in evidentele formale acesta figureaza inca drept reprezentant, fara a se analiza momentul savarsirii faptei sau existenta vinovatiei.

In situatiile analizate de CCF, inscrierea in cazierul fiscal a fostului administrator s-a realizat la ani de zile dupa expirarea mandatului, pentru fapte produse ulterior acestui moment, din cauze care nu mai tineau de persoana sanctionata.

Un cerc vicios legislativ: cand nu exista iesire din cazier

Odata inscrisa inactivitatea fiscala in cazierul persoanei fizice, legislatia prevede doar cateva situatii de scoatere din evidenta:

- Reactivarea societatii, posibila doar daca aceasta isi depune toate declaratiile restante;

- Radierea societatii, dupa dizolvare si lichidare;

- Schimbarea reprezentantului legal, cu implinirea unui termen de un an.

In cazul analizat de CCF, niciuna dintre aceste variante nu este functionala: societatea nu se reactiveaza, pentru ca nu are conducere, nu se numeste un nou administrator, procedura de dizolvare si lichidare dureaza ani de zile iar radierea intarzie sau nu mai are loc.

Astfel, fostul administrator ramane captiv intr-o sanctiune pe termen nedefinit, desi nu mai are nicio parghie legala pentru a influenta situatia societatii.

CCF subliniaza un aspect foarte important: cazierul fiscal nu este o simpla evidenta statistica, ci produce efecte juridice directe. O inscriere activa poate conduce la imposibilitatea de a deveni administrator intr-o alta societate, restrictii la infiintarea de firme, blocaje in exercitarea unor activitati economice.

In practica, se ajunge la o excludere profesionala a unei persoane care nu a savarsit fapta si care nu are posibilitatea sa o remedieze. In exemplele prezentate de CCF, efectele s-au intins pe 10–12 ani, mult peste orice orizont rezonabil avut in vedere de legiuitor.

Modificarile recente nu rezolva problema

Legislatia fiscala a introdus recent obligatia organului fiscal de a solicita dizolvarea societatilor care raman inactive timp de un an. Desi, teoretic, acest mecanism ar putea accelera parcursul catre radiere, in practica el nu ofera o solutie reala, intrucat dizolvarea este doar o etapa intermediara, urmeaza lichidarea, apoi radierea, iar procedurile pot dura ani, fara sanctiuni pentru nerespectarea termenelor.

In tot acest interval, inscrierea din cazierul fiscal al fostului administrator ramane activa.

Propunerea CCF: mutarea „momentului zero” al reabilitarii fiscale

Pentru a corecta acest dezechilibru, CCF propune revizuirea regulilor privind scoaterea din cazierul fiscal, astfel incat eliminarea inactivitatii sa nu mai fie legata exclusiv de radiere, sa fie avute in vedere momente juridice anterioare, precum dizolvarea societatii sau expirarea termenului legal in care autoritatea fiscala ar fi trebuit sa actioneze in cazul inactivitatii persistente.

Ideea centrala este mutarea mai devreme a momentului de la care incepe sa curga termenul de „curatare” a cazierului, pentru a evita situatiile in care o persoana ramane sanctionata ani intregi din cauza unor proceduri care nu depind de ea.

Totodata, se solicita introducerea unor norme tranzitorii, pentru a solutiona si cazurile deja existente.

Concluzie

Problema semnalata de CCF scoate in evidenta o tensiune reala intre litera legii si echitatea aplicarii ei. Cazierul fiscal trebuie sa ramana un instrument de conformare si preventie, nu o sanctiune perpetua aplicata unor persoane fara culpa si fara posibilitatea de a interveni. O corectie legislativa este oportuna si necesara pentru restabilirea unui echilibru minim intre raspundere, vinovatie si control efectiv.