Cetatean italian angajat in Romania. Diverse aspecte rezidenta fiscala si impozitare

In prealabil, la sosirea in Romania cetatenii straini depun formularul Chestionar pentru stabilirea rezidentei fiscale a persoanei fizice la sosirea in Romania (formularul Z015) prevazut de OMFP 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidenta in Romania a persoanelor fizice (anterior anului 2016 a fost in vigoare o reglementare similara - OMFP 74/2012).

In baza acestui formular si a documentatiei anexate organul fiscal stabileste daca persoana fizica respectiva, in acest caz cetateanul italian, a devenit rezidenta fiscal in Romania sau, dimpotriva, a ramas rezidenta fiscal in Italia deoarece ea poate fi considerata fiscal in Romania nu numai pe baza numarului de zile in care sta in tara, ci si pe baza altor criterii conditii, asa cum sunt ele prevazute de art. 7 pct. 28 din Codul fiscal (domiciliul in Romania, centrul intereselor vitale in Romania).

Este posibil ca, in baza legislatiei fiscale interne din fiecare stat, persoana fizica sa fie considerata rezidenta a ambelor state (si Romania, si Italia), caz in care organul fiscal, pe baza documentatiei prezentate si a criteriilor prevazute de Conventia de evitare a dublei impuneri dintre Romania si Italia sa procedeze la stabilirea rezidentei pe baza criteriilor de la art. 9 si art. 16 din OMFP 1099/2016, respectiv art. 4 paragraf 2 din Conventie.

Spre exemplu, conform art. 7 pct. 28 din Codul fiscal este considerata rezidenta fiscal in Romania orice persoana fizica care indeplineste cel putin una din conditiile enumerate la acest articol, respectiv are domiciliul in Romania, centrul intereselor sale vitale este in Romania, este prezenta in Romania pentru o perioada sau mai multe perioade care depasesc in total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic vizat sau este cetatean roman care lucreaza in strainatate, ca functionar sau angajat al Romaniei intr-un stat strain.

In schimb, potrivit CEDI Romania-Italia, daca cetateanul italian are o locuinta permanenta la dispozitia sa numai in Italia, atunci el va fi considerat rezident fiscal in Italia. Daca are locuinte la dispozitia sa atat in Italia, cat si in Romania, atunci cetateanul italian va fi considerat rezident fiscal doar in statul cu care legaturile sale personale si economice sunt mai stranse (centrul intereselor vitale). Din cele prezentate se pare ca cetateanul italian ar avea centrul intereselor vitale in Romania (firma in Romania, singura sursa de venit din Romania), chiar daca sta in Romania aproximativ 4-5 luni/an, dar singurele abilitate sa stabileasca rezidenta fiscala sunt autoritatile fiscale, care vor determina rezidenta fiscala e baza unei multitudine de elemente (membrii familiei, afacerile si veniturile obtinute etc.), pe baza unei notificari transmise dupa depunerea chestionarului si a documentelor solicitate aferente.

In orice caz, pentru activitatea salariala desfasurata in Romania, cetateanul italian datoreaza impozitul pe veniturile din salarii si contributiile sociale obisnuite in Romania. Doar daca activitatea salariala ar fi desfasurata in Italia s-ar pune in discutie impozitarea veniturilor din salarii doar in Italia conform pct. 12 alin. 22 din Normele metodologice date in aplicarea art. 76 din Codul fiscal (daca se depasesc 183 de zile de prezenta in Italia).

Faptul ca pentru veniturile salariale obtinute din Romania cetateanul strain achita impozitele si contributiile sociale aferente in Romania nu exclude posibilitatea ca fiscul italian sa solicite impozitarea acestor venituri si in Italia, in functie de legislatia fiscala italiana si de reglementarea rezidentei fiscale a cetateanului respectiv.

In ceea ce priveste intrebarea daca este convenabil sa se ceara rezidenta fiscala in Romania, raspunsul depinde de nivelul de impozitare comparativ din cele doua state si de aspectele concrete ale activitatii si vietii cetateanului italian, care este cel mai in masura sa aprecieze in care stat este mai convenabil sa-si stabileasca rezidenta fiscala. Acesta este obligat sa depuna chestionarul Z015 daca sta in Romania o perioada sau mai multe perioade care depasesc in total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic vizat, in termen de 30 de zile de la implinirea termenului de 183 de zile de prezenta in Romania (art. 12 si art. 14 din OMFP 1099/2016), iar daca din examinarea documentatiei organul fiscal ajunge la concluzia in notificarea transmisa ca cetateanul italian este rezident in Romania, atunci nu se mai pune problema rezidentei fiscale in Romania in termeni de convenabilitate, ci in termeni de obligativitate.

Referitor la aplicarea CEDI Romania-Italia in cazul in care cetateanul italian ramane cu rezidenta fiscala in Italia, in cazul veniturilor in care dreptul de impozitare apartine ambelor state (spre exemplu, veniturile din dividende - art. 10 din conventie), evitarea dublei impuneri se realizeaza pe baza deducerii impozitului pe venit retinut la sursa in Romania, in limita impozitului italian (metoda creditului fiscal), in conformitate cu prevederile art. 23 paragraf 2 din CEDI. Pentru aceasta cetateanul italian va solicita un certificat de atestare a impozitului achitat in Romania in baza art. 232 din Codul fiscal.

In cazul veniturilor salariale, din art. 15 din CEDI Romania-Italia reiese ca impozitarea revine statului in care este exercitata activitatea salariala (Romania), cu anumite exceptii, astfel ca aceste venituri nu ar trebui sa mai fie impozabile si in Italia. Insa, daca cetateanul italian desfasoara activitate salariala in Italia pentru firma sa din Romania, iar perioada in care desfasoara aceasta activitate in Italia depaseste 183 de zile, atunci dreptul de impozitare a veniturilor salariale revine doar Italiei, nu Romaniei (a se vede a si pct. 12 alin. 22 din normele metodologice).

In concluzie, este nevoie sa se clarifice, pe de o parte, daca cetateanul italian devine rezident fiscal in Romania pe baza procedurii prevazute de OMFP 1099/2016 sau ramane in continuare rezident in Italia, iar pe de alta parte, daca in Italia desfasoara activitati de natura salariala pentru societatea angajatoare din Romania si perioada in care desfasoara aceste activitati, avand in vedere ca informatiile succinte prezentate sunt insuficiente pentru un raspuns complet.

Separat de problema impozitului pentru care pot fi incidente prevederile CEDI Romania-Italia, persoana in cauza trebuie sa-si reglementeze si situatia de contribuabil la sistemele de asigurari sociale din Romania deoarece rezidenta/nerezidenta fiscala se aplica doar in cazul impozitelor directe (impozitului pe venit), nu si contributiilor sociale obligatorii. In principiu, regula prevazuta de regulamentele europene - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala este aceea ca persoana care desfasoara o activitate salariala intr-un stat membru se supune legislatiei din statul membru respectiv in privinta contributiilor sociale datorate, prin aplicarea principiului lex loci laboris (in situatia prezentata, in Romania, unde este desfasurata activitatea). Insa, daca cetateanul italian va prezenta documentul portabil A1 eliberat de autoritatile competente din Italia, se vor putea aplica exceptiile reglementate de regulamentele europene amintite (spre exemplu, in caz de pluriactivitate, cetateanul desfasurand o activitate salariala si in Italia), caz in care nu se vor mai datora/retine contributiile sociale si in Romania. Altminteri, in lipsa documentului portabil A1 veniturile salariale cuvenite cetateanului italian vor fi supuse si contributiilor sociale obligatorii (CAS, CASS si CAM) prevazute de Codul fiscal, in mod obisnuit, ca pentru orice salariat roman.