Disciplina financiara privind incasarile si platile in numerar, entitati raportoare

Actul normativ care reglementeaza limita incasarilor si platilor in numerar este Legea nr. 70/2015 pentru intarirea disciplinei financiare privind operatiunile de incasari si plati in numerar care la art. 1 stabileste ca operatiunile de incasari si plati efectuate de persoane juridice, persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale, intreprinderi familiale, liber profesionisti, persoane fizice care desfasoara activitati in mod independent, asocieri si alte entitati cu sau fara personalitate juridica de la/catre oricare dintre aceste categorii de persoane se vor realiza numai prin instrumente de plata fara numerar .

Asa cum se dispune la art. 3 din lege, prin exceptie de la aceste prevederi, se pot efectua incasari si plati de la si catre persoanele prevazute la art. 1, in limita unui plafon zilnic de 5.000 lei (si 10.000 lei numai in relatia cu magazinele cash and carry).

Diferenta pana la concurenta sumei datorate sau de primit trebuie achitata prin virament bancar sau alte instrumente fara numerar.

Legea nr. 70/2015 sanctioneaza plata fragmentata a sumelor mai mari, adica impartirea acestora in mai multe transe, tocmai pentru a se evita plafonul de plata in numerar stabilit de acest act normativ (art. 2 lit. b) din lege).

Este vorba de plati efectuate pentru aceeasi factura.

La art. 4 alin. (1) se prevede ca in relatia dintre persoanele prevazute la art. 1 si persoanele fizice, sunt admise sume zilnice de 10.000 lei in cadrul livrarilor sau achizitiilor de bunuri sau prestarilor de servicii.

Prin exceptie, in cazul operatiunilor efectuate prin instrumente de plata cu acces la distanta, persoanele prevazute la art. 1 alin. (1) pot transfera sume din contul lor in contul persoanelor fizice, cu conditia existentei documentelor justificative legale in evidenta platitorilor .

In ceea ce priveste raportarea tranzactiilor in numerar la ONPCSB, conform prevederilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, cu modificarile ulterioare, mentionam ca obligatia respectiva se refera la entitatile raportoare care sunt enumerate la art. 5 alin. (1) din acest act normativ.

In Ordinul nr. 37/2021 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, pentru entitatile raportoare supravegheate si controlate de Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor sunt detaliate persoanele care sunt desemnate de entitatile juridice respective sa raporteze tranzactiile suspecte (cele a caror limita minima in numerar o reprezinta echivalentul in lei a 10.000 euro).

Ceea ce se subliniaza in actele normative respective este faptul ca nu numai suma de bani poate fi obiectul raportarii ci si faptul ca exista o suspiciune legata de scopul real al achizitionarii (de ex. identitatea cumparatorului).

De aceea orice societate ar trebui sa implementeze masuri de cunoastere a clientului si a intelege sursa fondurilor folosite pentru plata facturilor respective.

Daca tranzactiile in numerar a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 10.000 euro sunt derulate prin intermediul unei institutii de credit sau financiare, obligatia de raportare revine exclusiv acesteia.

Chiar daca la art. 5 lit. i) din Legea 129/2019 se face trimitere la i) alte persoane care, in calitate de profesionisti, comercializeaza bunuri, numai in masura in care efectueaza tranzactii in numerar a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 10.000 euro, indiferent daca tranzactia se executa printr-o singura operatiune sau prin mai multe operatiuni care au o legatura intre ele consider ca daca operatiunea de plata a facturilor se deruleaza printr-o institutie financiara nu este necesar sa deveniti entitate raportoare (exceptand cazul in care considerati ca exista o suspiciune reala).

Asa cum s-a mentionat, daca tranzactiile prevazute sunt derulate prin intermediul unei institutii de credit sau financiare, obligatia de raportare revine acesteia, cu exceptia operatiunilor din activitatea de remitere de bani care vor fi raportate conform art. 7 alin. (5) din lege.

Societatea nu are obligatii de raportare decat in cazul tranzactiilor cu sume in numerar, in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 10.000 euro.

Daca suma respectiva se obtine din incasarea mai multor facturi pe parcursul unui an (pentru marfurile livrate in baza si conditiile prevazute in contractele incheiate) sunt respectate reglementarile bancare in vigoare si nu exista suspiciuni cu privire la clientul caruia ii livrati produsele, consider ca nu exista obligatia de raportare.

Raspunsul este formulat pe baza informatiilor prezentate in intrebare, fapt pentru care va sugerez sa solicitati si punctul de vedere al persoanei/elor care sunt implicate in verificarea din punct de vedere juridic a tranzactiilor.