Facturarea veniturilor obtinute de persoanele fizice identificate prin CNP: obligatii actuale si ce se schimba de la 1 iunie 2026

Discutiile recente din spatiul public au scos la iveala o dilema din practica fiscala: o persoana fizica, fara firma si fara cod fiscal distinct de CNP, are obligatii de facturare?

Legislatia fiscala nu conditioneaza existenta unei activitati economice de o anumita forma juridica. Criteriul de baza este legat de existenta unei activitati desfasurata independent si cu o anumita regularitate.

Una dintre cele mai raspandite idei gresite este ca factura ar fi un document rezervat societatilor sau PFA-urilor. In realitate, obligatia de facturare este legata de natura operatiunii, nu de statutul juridic al celui care o realizeaza. Astfel, atunci cand o persoana fizica presteaza servicii sau cedeaza drepturi in cadrul unei activitati independente, emiterea facturii devine regula, nu exceptia.
Acest lucru este valabil inclusiv atunci cand venitul este impozitat prin retinere la sursa, persoana nu este inregistrata in scopuri de TVA sau nu exista un cod de identificare fiscala distinct de CNP.

Drepturile de autor - zona in care confuzia este maxima

Un exemplu relevant este cel al veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala. In practica, acestea sunt adesea tratate exclusiv prin stat de plata, ceea ce creeaza impresia ca toate obligatiile sunt deja acoperite.

Totusi, din punct de vedere fiscal, statul de plata justifica doar retinerea impozitului si a contributiilor, in timp ce factura fiscala justifica prestarea serviciului.

Cele doua documente au functii diferite si nu se substituie reciproc. Daca activitatea autorului este una independenta si repetitiva, lipsa facturii nu este o optiune, chiar daca sarcina fiscala efectiva este suportata de platitor.

Desi subiectul pare „nou”, obligatia de a emite facturi pentru astfel de situatii nu este o creatie recenta a legiuitorului. Ea exista de ani buni, insa a fost aplicata fragmentat, mai ales in relatiile dintre persoane fizice si entitati mari, care au preferat solutii administrative simplificate.

Exceptiile de la facturare sunt strict reglementate si nu includ, in mod automat, activitatile independente ale persoanelor fizice. In lipsa unei exceptii explicite, regula ramane aplicabila.

Un alt element care a amplificat confuzia este legat de sistemul RO e-Factura. Pentru persoanele fizice identificate fiscal prin CNP, obligatia utilizarii sistemului este, in prezent, suspendata, insa aceasta suspendare este limitata in timp.

Concret, pana la 1 iunie 2026, transmiterea facturilor prin RO e-Factura nu este obligatorie; dar, dupa aceasta data, regula generala va deveni aplicabila si acestor persoane, daca nu intervin noi modificari legislative. Prin Ordonanta Guvernului nr. 6/2026, s-a stabilit ca aceste persoane:

- nu au obligatia emiterii sau raportarii facturilor electronice pana la 1 iunie 2026;

- pot utiliza sistemul RO e-Factura optional, pana la aceasta data;

- vor deveni obligate sa se conformeze regulilor e-Factura incepand cu 1 iunie 2026, in lipsa unor modificari legislative ulterioare.

Plafonul de TVA

Un aspect adesea trecut cu vederea este monitorizarea plafonului de scutire de TVA. Persoanele fizice care desfasoara activitati independente trebuie sa urmareasca cifra de afaceri cumulata, pentru ca depasirea plafonului legal atrage automat obligatii suplimentare, inclusiv inregistrarea in scopuri de TVA. Potrivit art. 310 din Codul fiscal, persoana impozabila stabilita in Romania, a carei cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, nu depaseste plafonul de 395.000 lei, poate aplica regimul special de scutire. Daca cifra de afaceri depaseste plafonul de scutire, persoana trebuie sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA, conform art. 316, cel tarziu la data depasirii plafonului. Regimul normal de taxare se aplica din data depasirii plafonului, incepand cu tranzactia care conduce la depasirea plafonului.

Situatia se complica si mai mult in cazul relatiilor cu parteneri din Uniunea Europeana, unde pot aparea obligatii de inregistrare special (in baza art. 317 din Codul fiscal), declaratii specifice etc.

In practica, pentru a evita blocaje administrative, multe entitati juridice recurg la autofacturare, emitand factura in numele persoanei fizice prestatoare, pe baza unui acord prealabil, solutie care nu elimina obligatia de fond, dar o face gestionabila si corect documentata.

Astfel, potrivit HG 1/2016 - TITLUL VII Taxa pe valoarea adaugata - CAPITOLUL XIII Obligatii - SECTIUNEA a 4-a Facturarea – punctul 96, potrivit prevederilor art. 319 alin. (18) din Codul fiscal, factura se poate intocmi de catre cumparatorul unui bun sau serviciu in urmatoarele conditii:

a) partile sa incheie un acord prealabil prin care sa se prevada aceasta procedura de facturare. Acord prealabil inseamna un acord incheiat inainte de inceperea emiterii de facturi de catre client in numele si in contul furnizorului/prestatorului;

b) sa existe o procedura de acceptare a fiecarei facturi. Procedura de acceptare poate fi explicita sau implicita si poate fi convenita si descrisa prin acordul prealabil ori poate fi reprezentata de primirea si prelucrarea facturii;

c) factura sa fie emisa in numele si in contul furnizorului/prestatorului de catre cumparator si trimisa furnizorului/prestatorului;

d) factura sa cuprinda elementele prevazute la art. 319 alin. (20) sau (21) din Codul fiscal;

e) factura sa fie inregistrata in jurnalul de vanzari de catre furnizor/prestator, daca este inregistrat in Romania conform art. 316 din Codul fiscal.

Concluzie

Pentru persoanele fizice care obtin venituri din activitati independente, factura nu este o optiune si nici o formalitate inutila, ci un element al conformarii fiscale. Suspendarea temporara pentru RO e-Factura nu schimba aceasta realitate, ci doar amana obligativitatea utilizarii ei.