Incadrarea de risc fiscal devine un instrument strategic pentru firme, incepand cu 2026

Profeanu Laura

02 Feb 2026

Spete pe acelasi subiect

Incepand cu 1 ianuarie 2026, contribuabilii din Romania intra intr-o etapa a relatiei cu administratia fiscala, in care analiza de risc devine un element cu impact direct asupra modului in care firmele sunt controlate. Mai mult decat atat, legislatia permite acum contribuabililor sa solicite, in mod expres, comunicarea incadrarii lor de risc fiscal de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, posibilitate care a fost introdusa in legislatie cu mai multi ani in urma, dar care produce efecte concrete abia din 2026.

Una dintre cele mai importante schimbari aduse Codului de procedura fiscala este legata de modul de selectare a contribuabililor pentru inspectie fiscala. Regula generala devine selectia pe baza riscului fiscal, iar controalele aleatorii sunt limitate strict.

Concret, prin art. 121 din Codul de procedura fiscala, se stabileste ca cel putin 90% dintre inspectiile fiscale trebuie sa fie declansate ca urmare a analizei de risc, in timp ce maximum 10% pot fi realizate prin selectie aleatorie:

(1) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local, selectarea contribuabililor/platitorilor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale este efectuata de catre organul de inspectie fiscala competent, in functie de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabileste pe baza analizei de risc. In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, selectarea contribuabililor/platitorilor pentru efectuarea actiunii de inspectie fiscala se efectueaza la nivelul aparatului central al ANAF, in functie de nivelul riscului stabilit pe baza analizei de risc.

(1 ¹) Prin exceptie de la alin. (1), in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, contribuabilii/platitorii pot fi selectati in mod aleatoriu pentru efectuarea unei actiuni de inspectie fiscala. Termenii si conditiile in care se realizeaza selectarea aleatorie se stabilesc prin ordin al presedintelui ANAF. Intr-un an calendaristic, procentul maximal de contribuabili/platitori selectati in mod aleatoriu nu poate depasi 10% din totalul contribuabililor/platitorilor selectati pentru efectuarea inspectiei fiscale in anul respectiv. Depasirea procentului de 10% reprezinta abatere disciplinara, iar conducatorul structurii de inspectie fiscala are obligatia sa ia masuri de sanctionare a persoanelor vinovate.

(2) Contribuabilul/Platitorul nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.

(3) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul solicitarilor primite de la alte institutii ale statului, precum si in cazul in care in alte acte normative este prevazuta efectuarea unei actiuni de inspectie fiscala.”

Ce inseamna, in practica, comunicarea incadrarii de risc

De la 1 ianuarie 2026, potrivit art. 7 alin. 10) din Codul de procedura fiscala, orice contribuabil poate solicita organului fiscal clasa si subclasa de risc fiscal in care este incadrat. Informatia trebuie comunicata printr-un mijloc care asigura dovada primirii, cu exceptia situatiilor in care autoritatile invoca motive de interes general pentru restrangerea accesului.

”Art. 7. - Rolul activ si alte reguli de conduita pentru organul fiscal

(10) Analiza de risc se efectueaza periodic, caz in care organul fiscal stabileste si clasa/subclasa de risc fiscal a contribuabilului. Clasa/Subclasa de risc fiscal se comunica contribuabilului, la cererea acestuia, prin orice mijloc de comunicare care asigura dovada primirii informatiei, cu exceptia cazului in care obiective de interes general justifica restrangerea accesului la aceasta informatie. ”

Este important de subliniat ca nu se comunica indicatorii concreti sau algoritmul care a stat la baza incadrarii. Cu toate acestea, simpla cunoastere a nivelului de risc ofera contribuabilului un punct de plecare extrem de valoros.

In practica, clasele de risc sunt influentate de factori precum comportamentul de conformare fiscala, istoricul declaratiilor si al platilor, informatiile rezultate din notificarile de conformare, indicatori financiari,  elemente legate de modul de desfasurare a activitatii etc.

Chiar daca nu sunt explicit enumerati de autoritati, multi dintre acesti factori pot fi identificati si evaluati de contribuabili, cu sprijinul specialistilor.

In noul context, preventia riscului fiscal devine foarte importanta. Cunoasterea clasei de risc este un instrument care permite firmelor sa analizeze vulnerabilitatile interne si sa adopte masuri de corectie inainte de declansarea unei inspectii fiscale. Chiar daca legislatia prevede ca incadrarea de risc nu poate fi contestata, analiza de risc este realizata periodic de catre autoritati, periodicitate care creeaza, in mod logic, posibilitatea modificarii incadrarii in timp, ca urmare a imbunatatirii comportamentului fiscal sau a corectarii unor disfunctionalitati. Din aceasta perspectiva, solicitarea periodica a incadrarii de risc poate fi privita ca un demers de autoevaluare fiscala, care ajuta contribuabilii sa inteleaga cum sunt perceputi de autoritatea fiscala si ce pot face pentru a-si reduce expunerea. Desi datele primite de la ANAF sunt limitate, ele pot semnala existenta unor probleme structurale sau recurente. O abordare proactiva poate face diferenta intre un contribuabil cu risc ridicat, frecvent expus controalelor, si unul cu un profil de risc redus, care isi desfasoara activitatea intr-un cadru predictibil.

In concluzie, contribuabilii care folosesc activ informatia privind riscul fiscal, au posibilitatea reala de a-si corecta comportamentul, problemele identificate si de a reduce probabilitatea unor inspectii fiscale. Gestiunea riscului fiscal devine parte integranta a administrarii unei afaceri sanatoase.

Studii de caz si articole despre risc fiscal