Inregistrarea fiscala a punctelor de lucru cu un singur salariat - intre ratiunea legii si disfunctionalitatile aplicarii practice

Profeanu Laura

23 Ian 2026

Spete pe acelasi subiect

Modificarea art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006, realizata prin Legea nr. 245/2025 si aplicabila de la 1 ianuarie 2026, marcheaza o schimbare majora in arhitectura finantelor publice locale. Reducerea pragului de la cinci persoane la cel putin o persoana care realizeaza venituri din salarii pentru declansarea obligatiei de inregistrare fiscala a punctelor de lucru urmareste, in mod declarat, consolidarea autonomiei financiare a unitatilor administrativ-teritoriale in care se desfasoara efectiv activitatea economica.

Desi obiectivul modificarii este unul legitim si necesar, formularea actuala a textului legal genereaza confuzii  si disfunctionalitati in aplicarea practica, in special in situatiile in care activitatea se desfasoara in mai multe locatii situate in cadrul aceleiasi unitati administrativ-teritoriale.

Ratiunea modificarii legislative: redistribuirea impozitului pe salarii la nivelul comunitatii locale

Initiatorii au avut in vedere situatii frecvente in practica, precum:

- existenta unor oficii, sucursale sau puncte de lucru cu unu–patru salariati in localitati diferite de cea a sediului social;

- pierderi de venituri pentru bugetele locale ale comunelor si oraselor in care se desfasoara efectiv activitatea;

- concentrarea artificiala a veniturilor din impozitul pe salarii in bugetele locale ale marilor centre urbane.

Din aceasta perspectiva, reducerea pragului de la cinci salariati la unul singur este coerenta si proportionala cu scopul redistributiv urmarit de legiuitor.

Textul legal si confuzia dintre adresa activitatii si unitatea administrativ-teritoriala

Forma actuala a art. 32 alin. (7) instituie obligatia solicitarii inregistrarii fiscale a entitatii „la organul fiscal din subordinea ANAF in a carui raza teritoriala se afla adresa unde se desfasoara efectiv activitatea”.

Desi formularea pare clara la prima vedere, aceasta ascunde o confuzie conceptuala: legea utilizeaza adresa punctuala a activitatii ca element declansator al unei obligatii care are, in realitate, un scop strict teritorial-bugetar, raportat la unitatea administrativ-teritoriala.

Impozitul pe veniturile din salarii nu se repartizeaza in functie de adrese, strazi sau cladiri, ci exclusiv in functie de unitatea administrativ-teritoriala. Prin urmare, utilizarea adresei ca unic criteriu de declansare a obligatiei de inregistrare fiscala, creeaza o ruptura intre scopul normei si mecanismul juridic ales pentru atingerea acestuia.

Problema organului fiscal competent si a utilitatii inregistrarii fiscale

Dificultatile devin evidente in practica, avand in vedere modul de organizare al ANAF:

- ANAF este organizata teritorial pe unitati administrativ-teritoriale, nu pe adrese individuale;

- notiunea de „organ fiscal competent in a carui raza teritoriala se afla adresa” nu are un continut operational distinct atunci cand mai multe entitati functioneaza in cadrul aceleiasi localitati;

- inregistrarea fiscala separata a mai multor puncte de lucru aflate in aceeasi unitate administrativ-teritoriala, nu determina schimbarea organului fiscal competent si nici a bugetului local beneficiar al impozitului.

In aceste conditii, obligatia de inregistrare fiscala nu produce niciun efect fiscal suplimentar, scopul redistributiv al legii fiind deja atins prin simplul fapt ca activitatea se desfasoara in aceeasi localitate.

Mai multe puncte de lucru in aceeasi localitate - o obligatie formala fara substanta fiscala

Cea mai problematica situatie este cea in care o entitate are sediul social si unul sau mai multe puncte de lucru in cadrul aceleiasi unitati administrativ-teritoriale, la adrese diferite.

Proportionalitatea masurii si observatiile formulate in procedura legislativa

Relevante in acest context sunt si observatiile formulate de Guvern in cadrul procedurii parlamentare, chiar daca initiativa legislativa nu a fost sustinuta in forma sa initiala.

Guvernul a semnalat cresterea semnificativa a numarului de contribuabili obligati la inregistrare, impactul administrativ asupra contribuabililor mici, riscul sanctionator ridicat, in conditiile in care neindeplinirea obligatiei constituie contraventie.

Observatiile capata o relevanta sporita in lipsa unor distinctii clare intre situatiile in care obligatia serveste efectiv scopului redistributiv al legii si cele in care aceasta nu produce niciun efect fiscal util.

Posibile directii de corectie legislativa

Avand in vedere neclaritatile si disfunctionalitatile semnalate, se impune o interventie legislativa sau normativa care sa clarifice expres sfera de aplicare a obligatiei de inregistrare fiscala. Printre directiile posibile de corectie se pot avea in vedere:

- instituirea unei exceptii exprese pentru punctele de lucru situate in cadrul aceleiasi unitati administrativ-teritoriale;

- raportarea obligatiei de inregistrare fiscala la nivel de unitate administrativ-teritoriala, si nu la nivel de adresa;

- sau, in ipoteza mentinerii criteriului adresei, precizarea explicita in textul legal a faptului ca fiecare entitate organizata la o adresa distincta, chiar daca se afla in aceeasi localitate, este totusi obligata sa obtina un cod fiscal distinct, eliminand astfel interpretarile divergente din practica.

O asemenea clarificare ar contribui la cresterea previzibilitatii normei si la evitarea practicilor neunitare la nivelul organelor fiscale.

Concluzie

Modificarea art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 urmareste un obiectiv legitim si necesar - distribuirea echitabila a impozitului pe veniturile din salarii catre comunitatile locale in care se desfasoara efectiv activitatea economica.

In lipsa unor clarificari suplimentare, insa, norma risca sa transforme un instrument de politica fiscala locala intr-o obligatie administrativa excesiva, lipsita de substanta fiscala in anumite situatii. O interventie legislativa sau normativa punctuala ar permite alinierea mecanismului juridic la scopul real al legii si ar asigura aplicarea sa coerenta si proportionala in practica.

Studii de caz si articole despre punct de lucru