Prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului - obligatiile consultantului fiscal

Profeanu Laura

29 Ian 2026

Spete pe acelasi subiect

In ultimii ani, prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, a devenit componenta de baza a bunei guvernante financiare, iar consultantul fiscal joaca un rol din ce in ce mai important in acest mecanism. Prin natura serviciilor prestate si prin accesul la informatii sensibile privind activitatea economica a clientilor, consultantul fiscal este considerat de legiuitor un actor-cheie in identificarea si raportarea riscurilor asociate spalarii banilor.

Obligatiile care revin consultantului fiscal in acest domeniu, deriva direct din legislatia nationala si europeana si presupun asumarea unei responsabilitati profesionale sporite.

Activitatea de prevenire si combatere a spalarii banilor este reglementata, in principal, de:

- reglementarile secundare emise de ONPCSB;

- normele interne adoptate la nivelul organismelor profesionale, inclusiv Camera Consultantilor Fiscali.

Consultantul fiscal este incadrat in categoria entitatilor raportoare, alaturi de alti profesionisti liberali, ceea ce atrage o serie de obligatii concrete, distincte de cele fiscale clasice.

De ce consultantul fiscal este o entitate raportoare?

Consultantul fiscal asista contribuabilii in structurarea afacerilor, optimizarea fiscala, reorganizari, tranzactii sau declaratii fiscale complexe, activitati care pot fi utilizate, in anumite situatii, ca instrumente pentru disimularea provenientei unor fonduri sau pentru finantarea unor activitati ilicite. Tocmai aceasta pozitie privilegiata in relatia cu clientul determina includerea consultantului fiscal in mecanismul de preventie, rolul sau fiind acela de a identifica situatiile cu risc si de a contribui la protejarea integritatii sistemului financiar.

Principalele obligatii ale consultantului fiscal

1. Evaluarea riscului

Consultantul fiscal are obligatia de a realiza o evaluare a riscurilor de spalare a banilor asociate activitatii sale si portofoliului de clienti, ceea ce presupune analizarea unor factori precum:

- tipul clientului (persoana fizica/juridica);

- domeniul de activitate;

- structura de proprietate;

- jurisdictiile implicate;

- natura serviciilor prestate.

Evaluarea riscului este baza pe care se construiesc masurile de cunoastere a clientelei.

2. Cunoasterea clientelei

Aplicarea masurilor de cunoastere a clientelei reprezinta una dintre cele mai importante obligatii. Consultantul fiscal trebuie sa identifice si verifice identitatea clientului, sa identifice beneficiarul real, sa inteleaga scopul si natura relatiei profesionale si sa monitorizeze continuu relatia cu clientul. In cazul clientilor cu risc ridicat, se aplica masuri suplimentare de diligenta, inclusiv verificari aprofundate si actualizari frecvente ale informatiilor.

3. Monitorizarea si raportarea tranzactiilor suspecte

Consultantul fiscal nu are rol de organ de ancheta, insa are obligatia de a raporta suspiciunile rezonabile de spalare a banilor sau finantare a terorismului catre ONPCSB.

Raportarea se face fara a informa clientul (obligatia de confidentialitate inversata). Potrivit art. 7 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, entitatile raportoare au obligatia de a raporta catre Oficiu tranzactiile cu sume in numerar, in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 10.000 euro, inclusiv operatiunile care au o legatura intre ele. Daca tranzactiile sunt derulate prin intermediul unei institutii de credit sau financiare, obligatia de raportare revine acesteia, cu exceptia operatiunilor din activitatea de remitere de bani (pentru activitatea de remitere de bani, entitatile raportoare transmit Oficiului rapoarte privind transferurile de fonduri a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 2.000 euro). Raportul pentru astfel de tranzactii, se transmite Oficiului in cel mult 3 zile lucratoare de la momentul efectuarii tranzactiei.

4. Elaborarea si aplicarea procedurilor interne

Fiecare consultant fiscal trebuie sa dispuna de proceduri interne scrise, adaptate specificului activitatii sale, care sa include politici de acceptare a clientilor, masuri KYC, mecanisme de raportare, reguli de pastrare a documentelor, instruirea profesionala. In calitate de entitate raportoare, atunci cand se aplica masurile de cunoastere a clientelei, apare obligatia de a pastra in format letric sau in format electronic, toate inregistrarile obtinute prin aplicarea acestor masuri, cum ar fi copii ale documentelor de identificare, ale monitorizarilor si verificarilor efectuate, inclusiv, daca sunt disponibile, ale informatiilor obtinute prin mijloacele de identificare electronica, pentru o perioada de 5 ani de la data incetarii relatiei de afaceri cu clientul ori de la data efectuarii tranzactiei ocazionale. Se pastreaza asadar, documente justificative si evidente ale tranzactiilor, constand in fise de cont sau corespondenta comerciala, necesare pentru identificarea si reconstituirea tranzactiilor, inclusiv rezultatele oricarei analize efectuate in legatura cu clientul, de exemplu, solicitarile pentru a stabili istoricul si scopul tranzactiilor complexe, neobisnuit de mari. Aceste documente pot fi originale sau copii admise in procedurile judiciare si trebuie pastrate pentru o perioada de 5 ani de la data incetarii relatiei de afaceri cu clientul ori de la data efectuarii tranzactiei ocazionale.

Concluzii

Rolul consultantului fiscal in prevenirea si combaterea spalarii banilor a evoluat, depasind sfera strict fiscala. Profesionistul modern trebuie sa imbine competenta tehnica cu vigilenta, etica si responsabilitatea sociala, fiind un partener al statului in protejarea interesului public, cu contributie activa la integritatea si transparenta sistemului financiar.

Studii de caz si articole despre spalarea banilor