Tratament fiscal - contract imprumut societati neafiliate

Opinie:

Contractul descris respecta legislatia fiscala si civila din Romania, cu conditia ca operatiunea sa aiba un caracter ocazional. Principalele aspecte legale si fiscale care trebuie luate in considerare sunt urmatoarele:

• Legalitatea imprumutului fara autorizare BNR: o societate care nu este institutie de credit poate acorda imprumuturi altor entitati daca utilizeaza fonduri proprii si daca activitatea nu are un caracter profesional (repetitiv). Conform pozitiilor oficiale, imprumuturile ocazionale intre companii sunt permise de Codul Civil (Art. 2158):

.

Sectiunea a 3-a Imprumutul de consumatie

§1. Dispozitii comune

Articolul 2.158

Notiune. Capacitate

(1) Imprumutul de consumatie este contractul prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau cantitate de bunuri de aceeasi natura si calitate.

(2) Atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare.

.

• Dobanda de 10%: In relatia dintre entitati neafiliate, dobanda este stabilita prin libera vointa a partilor. Din punct de vedere fiscal, pentru platitorul de impozit pe profit (imprumutatul), deductibilitatea cheltuielii cu dobanda este limitata conform Art. 40^2 din Codul Fiscal (limita de 1.000.000 EUR sau 30% din EBITDA fiscala).

.

ART. 40_2 - Reguli privind limitarea deductibilitatii dobanzii si a /altor costuri echivalente dobanzii din punct de vedere economic

(1) In sensul prezentului articol, diferenta dintre costurile excedentare ale indatorarii, astfel cum sunt definite potrivit art. 401 pct. 2, si plafonul deductibil prevazut la alin. (4) este dedusa limitat in perioada fiscala in care este suportata, pana la nivelul a 30% din baza de calcul stabilita conform algoritmului prevazut la alin. (2).

(2) Baza de calcul utilizata pentru stabilirea costurilor excedentare ale indatorarii, deductibile la calculul rezultatului fiscal, o reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile inregistrate conform reglementarilor contabile aplicabile, in perioada fiscala de referinta, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale indatorarii, precum si sumele deductibile reprezentand amortizarea fiscala, determinate potrivit art. 28.

(3) In conditiile in care baza de calcul are o valoare negativa sau egala cu zero, diferenta dintre costurile excedentare ale indatorarii si plafonul deductibil prevazut la alin. (4) este nedeductibila in perioada fiscala de referinta si se reporteaza potrivit alin. (7).

(4) Contribuabilul are dreptul de a deduce, intr-o perioada fiscala, costurile excedentare ale indatorarii pana la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul in lei al sumei de 1.000.000 euro. (..-n.a.)

(5) Prin exceptie de la alin. (1) si (4), in cazul in care contribuabilul este o entitate independenta, in sensul ca nu face parte dintr-un grup consolidat in scopuri de contabilitate financiara, si nu are nicio intreprindere asociata si niciun sediu permanent, acesta deduce integral costurile excedentare ale indatorarii, in perioada fiscala in care acestea sunt suportate.

.

• Conversia in capital social: Aceasta procedura este o metoda legala de majorare a capitalului social prin compensarea creantelor certe, lichide si exigibile (Art. 210 din Legea 31/1990). Creanta devine „certa si lichida” prin contract si confirmarea primirii banilor, iar „exigibila” la termenul de rambursare prevazut sau prin acordul partilor pentru devansarea scadentei.

.

Articolul 210

(1) Capitalul social se poate mari prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente in schimbul unor noi aporturi in numerar si/sau in natura.

(2) De asemenea, actiunile noi sunt liberate prin incorporarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale, precum si a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creante lichide si exigibile asupra societatii cu actiuni ale acesteia.

.

• Tratament Fiscal:

La imprumutator: Dobanda incasata reprezinta venit impozabil (contul 766).

La imprumutat: Dobanda calculata este cheltuiala (contul 666), supusa limitarilor de deductibilitate mentionate.

Conversia: Nu genereaza venituri impozabile suplimentare pentru societatea care primeste investitia, fiind o modificare a structurii pasivului (datoria se transforma in capital propriu).

In concluzie, contractul incheiat respecta prevederile Codului Civil. 

D.p.d.v. fiscal, efectele contractului respectiv sunt supuse limitarilor de deductibilitate (30%, 1.000.000/500.000 euro), in functie de valoarea imprumutului si de veniturile si cheltuielile inregistrate conform reglementarilor contabile aplicabile de catre societatea imprumutata.

Codul Fiscal nu impune si nu reglementeaza contractele de imprumut sau de creditare incheiate intre societati, trateaza doat d.p.d.v. fiscal efectele acestora.