Veniturile sucursalei in relatia cu societatea-mama

In conformitate cu prevederile art. 36 alin. 2-3 din Codul fiscal, rezultatul fiscal al unui sediu permanent (cum este si sucursala) se determina in conformitate cu regulile stabilite in mod obisnuit in cazul impozitului pe profit, cu mentiunea ca numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se iau in calcul pentru determinarea rezultatului fiscal si numai cheltuielile efectuate in scopul obtinerii acestor venituri se iau in calcul pentru determinarea rezultatului fiscal.

Rezultatul fiscal al sediului permanent se determina prin tratarea acestuia ca persoana separata si independenta si prin utilizarea regulilor preturilor de transfer la stabilirea valorii de piata a unui transfer efectuat intre persoana juridica straina si sediul sau permanent. La stabilirea valorii de piata a transferului efectuat intre persoana juridica straina si sediul sau permanent se au in vedere prevederile din Raportul 2010 privind alocarea profiturilor catre sediile permanente, emis de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica si publicat pe site-ul acestei organizatii la adresa https://www.oecd.org/ctp/transfer-pricing/45689524.pdf.

Prin urmare, daca in urma activitatii desfasurate in Romania, sucursala presteaza servicii ori livreaza bunuri catre terti clienti, atunci ea trebuie sa emita facturi si sa inregistreze veniturile aferente, si nicidecum societatea-mama din Germania.

De altfel, si art. 7 paragraf 2 din CEDI Romania-Germania prevede ca, atunci cand o intreprindere a unui stat contractant (societatea-mama din Germania) exercita activitate de afaceri in celalalt stat contractant, printr-un sediu permanent (sucursala din Romania) situat acolo, atunci se atribuie in fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza daca ar fi constituit o intreprindere distincta si separata, exercitand activitati identice sau similare in conditii identice sau similare si tratand cu toata independenta cu intreprinderea al carei sediu permanent este.

Doar in masura in care cheltuielile sucursalei ar fi alocate exclusiv in vederea prestarii de servicii pentru societatea-mama (spre exemplu, culegerea de informatii legate de desfasurarea obiectului de activitate al societatii-mama, urmarirea contractelor incheiate de societatea-mama cu clientii din Romania, asigurarea service-ului in perioada de garantie, daca societatea-mama livreaza bunuri in Romania etc.), veniturile sucursalei ar proveni din relatia cu societatea-mama, pe baza rambursarii cheltuielilor plus o cota de profit, stabilita pe baza regulilor preturilor de transfer. In acest caz, veniturile ar fi inregistrate pe baza notelor de debitare emise de sucursala catre societatea-mama, cel putin la nivel de trimestru (deci, nu anual), in vederea determinarii corecte si a impozitului pe profit datorat trimestrial de sucursala in Romania.