Deductibilitatea cheltuielilor cu transportul angajatilor la locul de munca

In opinia mea, cheltuielile cu deplasarea salariatilor intre localitatea in care isi au locuinta/resedinta si locul de munca se incadreaza la venituri neimpozabile astfel cum rezulta din coroborarea prevederilor art. 25 alin. (2) si (3) cu cele ale art. 76 alin. (4) lit. a) si g) din legea 227/2015 privind Codul fiscal.

In ceea ce priveste incadrarea acestor cheltuieli in deductibilitatea integrala la calculul impozitului pe profit, conform art. 76 alin. (1) din Codul fiscal reprezinta venit de natura salariala “toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica rezidenta ori nerezidenta ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca, a unui raport de serviciu, act de detasare sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca acordate persoanelor care obtin venituri din salarii si asimilate salariilor.”

Totodata, alin. (3) al aceluiasi articol stipuleaza ca:
“(3) Avantajele, in bani sau in natura, primite in legatura cu o activitate mentionata la alin. (1) si (2), precum si cele primite de la terti ca urmare a unei relatii contractuale intre parti, cu exceptia celor prevazute la alin. (4), includ, insa nu sunt limitate la:
(…)
f) permise de calatorie pe orice mijloace de transport, folosite in scopul personal;”.

In continuare, alin. (4) al art. 76 stabileste ca fiind neimpozabile in intelesul impozitului pe venit urmatoarele venituri:
“(…)
g) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul intre localitatea in care angajatii isi au resedinta si localitatea unde se afla locul de munca al acestora, pentru situatiile in care nu se asigura locuinta sau nu se suporta contravaloarea chiriei, conform legi”.
 
Coroborand prevederile legale anterior redate, in opinia mea interpretarea care trebuie data unor astfel de venituri este ca ele reprezinta conform alin. (1) al art. 76 venituri realizate de catre persoana fizica in baza contractului de munca, dar ca sunt neimpozabile la calculul impozitului pe venit, astfel cum rezulta din dispozitiile alin. (4) lit. g), cu conditia ca aceste cheltuieli de deplasare sa nu fie in interesul personal al salariatului (a se vedea alin. (3) lit. f).
 
Revenind la art. 25 alin. (2) din Codul fiscal, acesta stipuleaza ca:
“(2) Cheltuielile cu salariile si cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit titlului IV sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal, cu exceptia celor reglementate la alin. (3) si (4).”, iar in cadrul alin. (3) si (4) acest tip de cheltuiala nu se regaseste.
In plus, normele metodologice de aplicare ale alin. (2) prevad ca:
“14. In aplicarea prevederilor art. 25 alin. (2) din Codul fiscal, cheltuielile cu salariile si cele asimilate salariilor, astfel cum sunt definite potrivit titlului IV Impozitul pe venit din Codul fiscal, sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal, indiferent de regimul fiscal aplicabil acestora la nivelul persoanei fizice.”
 
In concluzie, in opinia mea pentru cheltuielile de deplasare spre si dinspre locul de munca si decontate salariatilor puteti exercita dreptul integral de deducere la calculul impozitului pe profit, CF neimpunand limite in acest sens. Ce nu va recomand este deducerea TVA aferenta respectivului combustibil, aceste costuri nerespectand conditiile de exercitare a dreptului de deducere prevazute de Titlul VII "TVA" din CF.