Facilitatile fiscale conform art. 76 alin. (4^1) din CF

Incep cu precizarea ca documentul anexat se refera la facilitatile fiscale pe care art. 76 alin. (4^1) din legea 227/2015 privind Codul fiscal le confera pentru o serie de venituri de natura salariala, cadru legislativ asupra caruia nu insist intrucat este suficient de clar detaliat in materialul respectiv, cu mentiunea ca plafonul neimpozabil pentru abonamentele de sport s-a redus la 100 de euro incepand cu 2025.

In ceea ce priveste tratamentul fiscal al contravalorii serviciilor turistice (alin. (4^1) lit. d) din CF), norma legala prevede urmatoarele:
"(41) Urmatoarele venituri cumulate lunar nu reprezinta venit impozabil in intelesul impozitului pe venit, in limita plafonului lunar de cel mult 33% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat sau din solda lunara/salariul lunar acordata/acordat potrivit legii:
(...)
d) contravaloarea serviciilor turistice si/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator, astfel cum este prevazut in contractul individual de munca, regulamentul intern, sau primite in baza unor legi speciale si/sau finantate din buget, in limita unui plafon anual, pentru fiecare angajat, reprezentand nivelul unui castig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul in care au fost acordate. Prevederile nu sunt aplicabile angajatilor care beneficiaza de vouchere de vacanta, in conformitate cu legislatia in vigoare; (...)
(8) Sumele reprezentand contravaloarea serviciilor turistice si/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajatii proprii si membrii de familie ai acestora, in conditiile alin. (41) lit. d), se considera venituri aferente lunii in care se aproba decontul, respectiv venituri aferente lunii in care sunt acordate, in situatia in care nu exista obligatia prezentarii unor documente justificative. (...)".

Astfel cum se poate observa din cadrul legislativ anterior redat, voucherele de vacanta (acordate, de altfel, in baza altui act normativ, respectiv in baza legii 165/2018) nu fac obiectul facilitatilor fiscale prevazute de alin. (4^1) lit. d) din CF, respectiv in limita de 33% din salariul de baza.
Avantajul, insa, al facilitatii fiscale prevazute de art. 76 alin. (4^1) lit. d) din CF il reprezinta posibilitatea aplicarii si pentru vacantele externe, spre deosebire de cele oferite in baza legii 165/2018 voucherelor de vacanta utilizabile exclusiv in interiorul Romaniei.
Atentie insa ca limita de 33% este dublata de cea a unui plafon anual echivalent cu un salariu mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale, limita ce trebuie verificata in special acolo unde vorbim despre salarii de incadrare mari (conform legii 10/2025 acesta este pentru anul in curs de 8620 lei).

Ca exemplu, pentru un salariat care doreste decontarea contravalorii costurilor de cazare pentru vacanta din Grecia din vara aceasta, avand un salariu de baza brut de 10000 lei, angajatul prezinta spre decontare (intocmita pe numele sau) factura de cazare in cuantum, de 6500 lei, pe care o anexeaza la un decont de cheltuieli conform regulamentului intern/contractului individual de munca s.a.m.d. Presupunem ca salariatul nu a mai beneficiat in anul respectiv de aceasta facilitate.

Calcul: 33% x 10.000 lei = 3300 lei neimpozabili la salariat in baza facturii si a decontului intocmite pe numele sau (document care NU se inregistreaza in contabilitatea angajatorului, acesta reprezinta document justificativ pentru partea de 33% oferita in baza CIM sau RI)

In opinia mea sunt necesare/importante mentiuni cat mai clare in CIM sau RI in baza caruia se acorda aceasta facilitate salariatului, astfel incat sa nu existe loc de conflicte nici la nivel de angajator si angajat si nici in cazul verificarilor fiscale sau pe relatiile de munca la care ar putea fi suspusa compania de catre autoritatile statului.

In ceea ce priveste acordarea voucherelor de vacanta, legea 165/2018 stabileste ca limita nivelul a 6 salarii de baza minime brute pe economie (pentru 2025' 6 x 4050 lei) pe care angajatorul le ofera salariatului si care sunt asimilate veniturilor salariale impozabile cu 10% impozit pe venit si 10% CASS, dar neimpozabile cu 25% CAS.
Utilizarea respectivelor vouchere este exclusiva pe teritoriul national si nu sunt limitate conform CF la alt nivel decat cel prevazut de legea 165/2008, reprezentand venit al lunii in care sunt acordate.