Inventarierea patrimoniului la sfarsitul exercitiului financiar. Pentru cine este obligatorie?

Inventarierea patrimoniului reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, cantitativ-valoric sau numai valoric, dupa caz, la data la care aceasta se efectueaza.

Scopul principal al operatiunilor de inventariere il constituie stabilirea situatiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ale entitatii, precum si a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii situatiilor financiare anuale care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare si a performantei entitatii pentru respectivul exercitiu financiar.

Inventarierea patrimoniului se efectueaza, in conditiile reglementate de Normele privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii aprobate prin OMFP 2861/2009.

Obligatia de a efectua inventarierea revine atat persoanelor juridice prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 cat si persoanelor care obtin venituri din activitati independente si organizeaza evidenta contabila in partida simpla.

Persoanele juridice prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 au obligatia sa efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii detinute, la inceputul activitatii, cel putin o data in cursul exercitiului financiar pe parcursul functionarii, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii, precum si in urmatoarele situatii:
   a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de lege;
   b) ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune, care nu pot fi stabilite cert decat prin inventariere;
   c) ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune;
   d) cu prilejul reorganizarii gestiunilor;
   e) ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora;
   f) in alte cazuri prevazute de lege.
In cazul in care, in situatiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele de natura activelor dintr-o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuala, cu aprobarea persoanei care are obligatia gestionarii entitatii.

Inventarierea anuala a elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se face, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar. Bunurile pot fi inventariate si inaintea datei de incheiere a exercitiului financiar, cu conditia asigurarii valorificarii si cuprinderii rezultatelor inventarierii in situatiile financiare anuale intocmite pentru exercitiul financiar respectiv. In situatia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, in registrul-inventar se cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate si inscrise in listele de inventariere actualizate cu intrarile si iesirile de bunuri din perioada cuprinsa intre data inventarierii si data incheierii exercitiului financiar.

Persoanele care conduc contabilitatea in partida simpla au obligatia sa efectueze inventarierea la inceputul activitatii, cel putin o data pe an, precum si la incetarea activitatii.

Avand in vedere modificarea cotei standard TVA de la 01 ianuarie 2017, de la 20% la 19%, pe baza inventarierii la sfarsitul zilei de 31 decembrie 2016 comerciantii cu amanuntul stablesc noile preturi de vanzare cu amanuntul pentru marfurile existente in stoc.