Garantarea platii creantelor salariale

Potrivit Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 173/1992 asupra protectiei creantelor lucratorilor in caz de insolvabilitate a celui care angajeaza, „plata creantelor lucratorilor, in calitatea lor de angajati, in raporturile cu cei care angajeaza, trebuie sa fie garantata prin intermediul unei institutii de garantie in cazul in care nu poate sa fie efectuata de catre cel care angajeaza, data fiind insolvabilitatea sa“. 

In Romania, Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale, publicata in Monitorul Oficial nr. 453 din 25 mai 2006, are scopul de a asigura plata creantelor salariale ce rezulta din contractele individuale de munca si din contractele colective de munca incheiate de salariati cu angajatorii impotriva carora au fost pronuntate hotarari judecatoresti definitive de deschidere a procedurii insolventei si fata de care a fost dispusa masura ridicarii totale sau partiale a dreptului de administrare. 

In raport cu un angajator aflat in stare de insolventa, salariatii au calitatea de creditori fara nicio formalitate prealabila (adica, spre deosebire de ceilalti creditori, fara a fi necesar sa depuna personal declaratii de creanta). Aceste creante sunt inregistrate din oficiu in tabelul de creante de catre administratorul judiciar sau lichidator.
 

Angajatorii, cu exceptia institutiilor publice, au obligatia de a plati lunar contributia la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale in cota de 0,25% aplicata asupra sumei veniturilor salariale realizate de salariatii incadrati cu contract individual de munca inclusiv de salariatii care cumuleaza pensia cu salariul, in conditiile legii.
 

Nu intra in baza de calcul al acestei contributii exceptiile generale si urmatoarele exceptii specifice: 

- compensatiile acordate, in conditiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de munca, persoanelor concediate pentru motive care nu tin de persoana lor;

- prestatiile suportate din bugetul asigurarilor sociale de stat sau Fondul national unic pentru asigurari de sanatate, inclusiv cele acordate pentru accidente de munca şi boli profesionale;

- veniturile acordate potrivit prevederilor legale sub forma de participare a salariatilor la profit.

- drepturile de hrana acordate de angajatori salariatilor, in conformitate cu legislatia in vigoare.

 

Din resursele Fondului de garantare se suporta urmatoarele categorii de creante salariale:

a) salariile restante;

b) compensatiile banesti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihna neefectuat de salariati, dar numai pentru maximum un an de munca;

c) platile compensatorii restante, in cuantumul stabilit in contractul colectiv de munca si/sau in contractul individual de munca, in cazul incetarii raporturilor de munca;

d) compensatiile restante pe care angajatorii au obligatia de a le plati, potrivit contractului colectiv de munca si/sau contractului individual de munca, in cazul accidentelor de munca sau al bolilor profesionale;

e) indemnizatiile restante, pe care angajatorii au obligatia, potrivit legii, de a le plati pe durata intreruperii temporare a activitatii.

 

Din Fondul de garantare nu se suporta contributiile sociale datorate de angajatorii in stare de insolventa. 

Suma totala a creantelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depasi uantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat, comunicat de Institutul National de Statistica in luna in care s-a deschis procedura insolventei.

Cu exceptia platilor compensatorii, creantele salariale se suporta pentru o perioada de 3 luni calendaristice, anterioara datei la care se solicita acordarea drepturilor si preceda sau succeda datei deschiderii procedurii insolventei.

In situatia in care se pronunta inchiderea procedurii de insolventa, ca urmare a redresarii angajatorilor, acestia sunt obligati sa restituie sumele suportate din Fondul de garantare, in termen de 6 luni de la pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.