Imprumuturile intragrup – tot mai atent analizate de ANAF. Ce riscuri fiscale apar dincolo de dobanda?
In ultimii ani, imprumuturile intragrup au devenit un subiect tot mai prezent pe agenda controalelor ANAF in materie de preturi de transfer. Daca anterior atentia inspectorilor fiscali era concentrata aproape exclusiv pe nivelul dobanzilor, in prezent abordarea s-a rafinat semnificativ, acoperind o paleta mult mai larga de aspecte economice si juridice asociate acestor finantari intre entitati afiliate.
De la dobanda… la intregul „dosar” al imprumutului
Controalele recente arata o schimbare de paradigma: nu mai este suficient ca rata dobanzii sa fie aliniata la nivelul pietei. ANAF investigheaza acum si rationalitatea economica a imprumutului. Practic, inspectorii incearca sa raspunda la intrebarea: ar fi acordat o terta parte independenta un imprumut in aceleasi conditii?
Ce analize face ANAF?
In cadrul inspectiilor fiscale, inspectorii se uita tot mai des la:
- durata imprumutului;
- existenta sau lipsa garantiilor;
- istoricul rambursarilor;
- nivelul de indatorare in raport cu alte entitati comparabile din domeniu.
ANAF poate impune proprii indicatori de analiza (ex. EBITDA/cheltuiala cu dobanda sau datorii totale/active totale), in lipsa unor astfel de referinte in dosarul de preturi de transfer al companiei. Aceste discrepante metodologice intre contribuabili si autoritate complica semnificativ dialogul in cadrul inspectiilor.
Atentie la valuta si sursa datelor pentru benchmark
Un alt aspect relevant: in cazul imprumuturilor in euro, ANAF nu mai accepta analize bazate pe datele BNR. In schimb, inspectorii prefera referintele din baze de date comerciale internationale, care includ contracte similare intre parti independente. Acest lucru implica, pentru contribuabili, un efort suplimentar in documentarea corecta a tranzactiei, in vederea conformarii cu standardele ANAF.
In instanta conteaza... substanta
In caz de litigiu, cheia este dovedirea substantei economice a imprumutului. Judecatorii vor analiza:
- daca imprumutul a fost acordat in mod repetat, fara rambursari;
- daca au fost prevazute clauze clare privind dobanda si scadenta;
- daca imprumutatorul a actionat sau nu pentru recuperarea banilor;
- daca societatea imprumutata are capacitate reala de rambursare.
Toate acestea pot influenta inclusiv interpretarea termenului contractual (scurt/lung), cu impact asupra dobanzii considerate „de piata” si, implicit, asupra valorii acceptate de ANAF in dosarul de preturi de transfer.
Concluzie
Pentru contribuabili, mesajul este clar: imprumuturile intragrup trebuie tratate cu aceeasi seriozitate ca orice tranzactie intre parti independente. Dincolo de rata dobanzii, este importanta analiza globala a contextului economic si juridic. Iar lipsa unei documentatii adecvate poate atrage atat ajustari de preturi de transfer, cat si reincadrari fiscale costisitoare.
Pe scurt: daca finantati o companie afiliata, nu uitati sa documentati si dosarul de preturi de transfer cu date solide si argumente bine construite.
Cum vi s-a parut articolul?
Newsletter PortalCodulFiscal.ro
Ramai la curent cu toate solutiile propuse de specialisti.
Aboneaza-te ACUM la Newsletterul PortalCodulFiscal.ro si primesti cadou Raportul special "Legea Austeritatii 2025. Raspunsuri pentru contabili"!
Un produs marca 