Taxarea inversa generalizata: o capcana fiscala, nu o solutie durabila

Profeanu Laura

19 Iun 2025

Spete pe acelasi subiect

Discutiile din spatiul public privind posibila introducere a taxarii inverse generalizate la TVA capata o tot mai mare amploare, dar putini isi asuma sa spuna clar si raspicat ca aceasta masura ar crea probleme mai mari decat cele pe care incearca, teoretic, sa le rezolve. Ma alatur celor care considera ca taxarea inversa generalizata nu este o solutie viabila pentru Romania, dimpotiva,  ar putea destabiliza grav sistemul de colectare a TVA si ar compromite veniturile bugetare intr-un moment extrem de vulnerabil.

Sistemul actual de TVA, bazat pe plati fractionate la fiecare veriga a lantului economic, are o logica solida: garanteaza colectarea treptata a TVA si reduce riscul ca statul sa piarda intregul impozit in cazul in care una dintre firmele din lantul de tranzactii intra in faliment. Din acest punct de vedere, functioneaza ca o plasa de siguranta fiscala. Inlocuirea acestui sistem cu un mecanism in care TVA s-ar colecta doar la nivelul ultimei verigi, este, din punctul meu de vedere, reteta perfecta pentru instabilitate bugetara.

Pe termen scurt, efectul ar fi de golire a bugetului de stat. Practic, in primele luni de aplicare, statul roman ar avea nevoie de un „buffer” bugetar substantial, un fel de perna de siguranta financiara pana cand noul sistem s-ar stabiliza - daca se va stabiliza vreodata. Or, intr-un context in care Romania are nevoie de fonduri urgente si are un grad mare de indatorare, intrebarea fireasca este: de unde ar veni acesti bani?

Un alt aspect ignorat de sustinatorii masurii este impactul asupra firmelor. Trecerea la taxarea inversa generalizata presupune modificari profunde ale sistemelor informatice de facturare si raportare fiscala. Nu este suficienta o simpla modificare tehnica - este nevoie de investitii consistente, timp si resurse pe care multi contribuabili, mai ales IMM-urile, pur si simplu nu si le pot permite.

Mai mult, exista riscul real ca neplatitorii de TVA, in special micii comercianti din zona de retail, sa nu mai fie stimulati sa fiscalizeze vanzarile. Daca achizitiile nu contin TVA, iar vanzarile se fac in numerar, tentatia de a "uita" sa colecteze TVA devine uriasa. Efectul? Cresterea evaziunii fiscale, nicidecum reducerea ei.

Un caz aparte il reprezinta furnizorii de utilitati. In actualul sistem, acestia deduc TVA de la achizitii, ceea ce le ofera un minim echilibru in cash-flow. Daca ar primi facturi fara TVA, dar ar trebui sa colecteze TVA de la consumatorii finali, adesea rau-platnici, s-ar ajunge la situatii in care ar trebui sa finanteze din fonduri proprii impozite neachitate de populatie. Este o presiune financiara nesustenabila pentru aceste companii.

Nu trebuie trecut cu vederea nici riscul de abuzuri si artificii fiscale. Stabilirea unui prag valoric pentru aplicarea taxarii inverse ar duce inevitabil la "spargerea" sau "umflarea" artificiala a facturilor, in functie de interese, ceea ce va genera controverse si litigii. Organele de control vor fi puse in fata unor dificutati, fara garantia unui castig real la buget.

Cat despre ideea ca sistemul ar putea functiona la fel ca in cazul achizitiilor intracomunitare, trebuie spus clar: nu este acelasi lucru. In cazul acestor achizitii, exista instrumente precum sistemul VIES, care permite controlul incrucisat al tranzactiilor. In cazul tranzactiilor interne, o astfel de infrastructura pur si simplu nu exista si ar fi nevoie de ani de zile pentru dezvoltarea si calibrarea ei.

In concluzie, taxarea inversa generalizata nu este solutia. Este o iluzie periculoasa, care ar crea mai multe probleme decat cele pe care le promite ca le rezolva. In actula economie fragila, cu o colectare imperfecta a TVA si cu presiuni uriase asupra mediului de afaceri, astfel de experimente fiscale ar trebui evitate cu orice pret.

Studii de caz si articole despre taxare inversa