Evaluarea riscului fiscal: Cum stabilim clasa si subclasa de risc conform Codului de procedura fiscala

Clasificarea contribuabililor in functie de riscul fiscal asociat activitatii lor, permite ANAF sa-si aloce resursele intr-un mod eficient si sa previna evaziunea fiscala. In acest context, Codul de procedura fiscala, prin art. 7, alin. (7) stabileste criteriile generale pe baza carora se determina clasa si subclasa de risc fiscal, ajutand astfel la crearea unui cadru fiscal transparent si echitabil.

Contribuabilii se incadreaza in 3 clase principale de risc, dupa cum urmeaza:

a) contribuabili cu risc fiscal mic;

b) contribuabili cu risc fiscal mediu;

c) contribuabili cu risc fiscal ridicat. 

Criteriile generale de risc fiscal sunt:

1. Inregistrarea fiscala:

Inregistrarea corecta si la timp a contribuabililor in scopuri fiscale este vitala pentru conformitate. Subcriteriile includ neinregistrarea in scopuri de TVA, impozit pe profit, impozit pe veniturile microintreprinderilor, accize, impozit pe venit si contributii sociale, si altele.

2. Depunerea declaratiilor fiscale:

Depunerea declaratiilor fiscale in termen, este un indicator al conformitatii fiscale. Subcriteriile acopera intarzieri in depunerea declaratiilor, nedepunerea, depuneri eronate, precum si riscurile asociate cu structura administrativa a contribuabilului.

3. Nivelul de declarare:

Acuratetea si coerenta datelor din declaratiile fiscale sunt, de asemenea, foarte importante. Subcriteriile se concentreaza pe incoerente intre declaratii si formulare, neconcordante cu datele de la terti, declararea incorecta a impozitelor si taxelor si reducerea suspecta a profitabilitatii.

4. Realizarea obligatiilor de plata:

Capacitatea contribuabilului de a-si indeplini obligatiile de plata este un indicator vital al stabilitatii fiscale. Subcriteriile includ intarzieri in plata datoriilor, neachitarea lor, insolvabilitatea, si riscurile asociate cu actionarii sau administratorii.

Implementarea subcriteriilor de risc fiscal

Prin Ordinul presedintelui ANAF nr. 2017/2022 au fost aprobate subcriteriile specifice care dezvolta aceste criterii generale.

Implementarea acestor subcriterii permite o evaluare detaliata si nuantata a profilului de risc al fiecarui contribuabil. Astfel, contribuabilii pot fi clasificati in mod eficient in functie de comportamentul lor fiscal, permitand autoritatilor sa se concentreze pe cazurile cu risc fiscal ridicat, in timp ce ofera un tratament mai lejer celor care demonstreaza conformitate fiscala.

Comunicarea clasei/subclasei de risc fiscal catre contribuabili

Analiza de risc fiscal este un proces continuu si dinamic, menit sa evalueze si sa clasifice contribuabilii in functie de comportamentul lor fiscal. Aceasta evaluare periodica garanteaza o gestionare eficienta a resurselor autoritatilor fiscale si pentru a identifica potentialele riscuri de neconformare fiscala. In cadrul acestui proces, clasificarea intr-o anumita clasa sau subclasa de risc fiscal este un indicator care influenteaza frecventa si intensitatea controalelor fiscale la care este supus un contribuabil.

In spiritul transparentei si al drepturilor contribuabililor de a fi informati despre propriul statut fiscal, legislatia prevede ca acestia pot solicita comunicarea clasei sau subclasei de risc fiscal in care au fost clasificati. Potrivit art. 7 alin. 10 din Codul de procedura fiscala, aceasta informatie este furnizata la cererea contribuabilului si trebuie comunicata prin mijloace care asigura dovada primirii, cum ar fi posta cu confirmare de primire, e-mailul cu confirmare de citire sau orice alta metoda care poate fi verificata.

Exista insa si situatii in care accesul la informatii privind clasificarea de risc fiscal poate fi limitat. Aceste restrictii sunt justificate doar de obiective de interes general, cum ar fi protejarea securitatii nationale, a investigatiilor in curs sau a altor aspecte sensibile legate de conformitatea fiscala. In astfel de cazuri, autoritatile fiscale pot refuza furnizarea detaliilor clasificarii de risc, pentru a nu compromite eforturile de supraveghere si control fiscal.

Beneficii ale transparentei

Prin posibilitatea de a solicita si de a primi informatii privind clasificarea de risc fiscal, contribuabilii sunt mai bine informati despre cum ii percepe autoritatea fiscala si pot intelege mai clar motivele pentru eventualele investigatii sau controale suplimentare. Acest proces sporeste transparenta in relatia dintre contribuabil si autoritatea fiscala si incurajeaza conformitatea fiscala prin cresterea gradului de constientizare a riscurilor asociate cu diversele niveluri de neconformare.

Concluzii

Evaluarea si clasificarea riscului fiscal sunt instrumente esentiale in lupta impotriva fraudei fiscale si in promovarea conformitatii. Prin intelegerea si aplicarea corecta a criteriilor si subcriteriilor de risc fiscal, atat contribuabilii cat si autoritatile fiscale pot beneficia de un sistem fiscal eficient. Procesul ajuta la identificarea contribuabililor cu risc fiscal ridicat si promoveaza si o cultura a conformitatii fiscale, esentiala pentru un sistem fiscal sanatos si sustenabil.