Nulitatea Actului Administrativ Fiscal

Actul administrativ fiscal joaca un rol vital in stabilirea obligatiilor fiscale ale contribuabililor. Cu toate acestea, exista situatii in care acest act poate fi declarat nul, adica lipsit de efecte juridice, din cauza unor nereguli semnificative. Art. 49 din Codul de Procedura Fiscala stabileste cazurile in care un act administrativ fiscal poate fi considerat nul.

Cazurile de Nulitate

a) Incalcarea competentei

Un act administrativ fiscal este nul daca este emis de catre un organ fiscal fara competenta legala. Aceasta inseamna ca autoritatea fiscala care a emis actul nu avea dreptul, potrivit legii, sa ia acea decizie.

b) Lipsa elementelor esentiale

Lipsa unor elemente esentiale, cum ar fi denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele, identificarea corecta a contribuabilului, obiectul actului administrativ, posibilitatea de a fi contestat, motivele de fapt si de drept, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia, mentiuni privind audierea contribuabilului sau semnatura persoanei imputernicite, poate duce la nulitatea actului. Exista, insa, exceptii, cum ar fi cazul actelor emise prin intermediul unui centru de imprimare masiva, care raman valabile chiar si fara semnatura si stampila, daca indeplinesc cerintele legale aplicabile.

c) Erori grave si evidente

Orice eroare grava si evidenta, care afecteaza baza legala a actului administrativ fiscal, poate conduce la nulitate. Actul administrativ fiscal este afectat de o grava si evidenta eroare atunci cand cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atat de viciate incat, daca acestea ar fi fost inlaturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa (art. 49, alin.1 lit.c) din  Codul de procedura fiscala).

d) Ignorarea opiniei prealabile

Nerespectarea de catre organul fiscal a unei opinii prealabile emise in scris, sau a unei solutii adoptate anterior de acelasi organ sau de instanta de judecata, poate determina nulitatea actului administrativ fiscal.

e) Nerespectarea deciziilor de solutionare a contestatiei

Actul administrativ fiscal este nul daca organul fiscal nu respecta considerentele deciziei de solutionare a contestatiei, in cazul emiterii noului act administrativ-fiscal potrivit art. 279 alin. 3 din Codul de procedura fiscala:

Prin decizie se poate desfiinta, total sau partial, actul administrativ atacat in situatia in care, din documentele existente la dosar si in urma demersurilor intreprinse la organul fiscal emitent, nu se poate stabili situatia de fapt in cauza supusa solutionarii prin raportare la temeiurile de drept invocate de organul competent si de contestator. In acest caz, organul fiscal competent urmeaza sa incheie un nou act administrativ fiscal care trebuie sa aiba in vedere strict considerentele deciziei de solutionare a contestatiei. Pentru un tip de creanta fiscala si pentru o perioada supusa impozitarii, desfiintarea actului administrativ fiscal se poate pronunta o singura data. 

f) Emiterea actelor post-inspectie

Emiterea raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere, sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere de catre organul de inspectie fiscala, dupa incetarea inspectiei fiscale, respectiv emiterea raportului de verificare si a deciziei de impunere de catre organul fiscal dupa incetarea verificarii situatiei fiscale personale, fara ca acestea sa fie reluate, reprezinta un  motiv de nulitate.

Potrivit art. 126 din Codul de procedura fiscala, durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organul de inspectie fiscala, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de: 

   a) 180 de zile pentru contribuabilii mari, pentru contribuabilii/platitorii care au sedii secundare, indiferent de marime, precum si pentru contribuabilii nerezidenti; 

   b) 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii; 

   c) 45 de zile pentru ceilalti contribuabili. 

In cazul in care inspectia fiscala nu se finalizeaza intr-o perioada reprezentand dublul perioadei de mai sus (fara perioadele de suspendare a inspectiei fiscale) inspectia inceteaza, fara a se emite raport de inspectie fiscala si decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. In acest caz, organul de inspectie fiscala poate relua inspectia, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspectia fiscala initiala, o singura data pentru aceeasi perioada si aceleasi obligatii fiscale.

In legatura cu perioada, locul si durata desfasurarii verificarii situatiei fiscale personale, conform art. 140 alin 6 din Codul de procedura fiscala, durata efectuarii verificarii situatiei fiscale personale este stabilita de organul fiscal central si nu poate fi mai mare de 270 de zile calculate de la data inceperii verificarii fiscale. 

g) Incalcarea Legii Penale

In cazul in care, in cursul inspectiei fiscale sau a controlului vamal, se constata fapte care pot constitui infractiuni, procedurile ulterioare trebuie sa respecte legislatia penala pentru a evita nulitatea actelor fiscale emise.

Daca, dupa sesizarea organelor de urmarire penala, procurorul, prin ordonanta, dispune clasarea ori renuntarea la urmarirea penala sau daca, dupa trimiterea in judecata, instanta lasa nesolutionata actiunea civila, organul de inspectie fiscala poate relua inspectia. In acest caz, se transmite un nou aviz de inspectie fiscala (art. 132 alin. 5 din Codul de procedura fiscala).  

Consecinte si Implicatii

Nulitatea unui act administrativ fiscal are implicatii semnificative atat pentru administratia fiscala, care trebuie sa se asigure ca procedurile si deciziile sale respecta rigorile legale, cat si pentru contribuabili, care pot contesta actele fiscale considerate neconforme. Este esentiala cunoasterea acestor aspecte pentru a se asigura respectarea drepturilor si obligatiilor fiscale.