Principiul continuitatii activitatii in contextul reglementarilor contabile

Principiul continuitatii activitatii reprezinta o piatra de temelie in elaborarea si interpretarea situatiilor financiare. Acest principiu, reglementat de OMFP 1802/2014 privind reglementarile contabile pentru situatiile financiare anuale individuale si consolidate, la punctul 49, joaca un rol decisiv in asigurarea unei intelegeri corecte si realiste a pozitiei financiare a entitatilor.

Conform principiului continuitatii, se presupune ca o entitate isi va continua activitatea in mod normal, fara intentia de a intra in lichidare sau de a-si reduce activitatea. O astfel de abordare permite utilizatorilor sa faca presupuneri bazate pe perspectiva ca entitatea va functiona suficient de mult timp pentru a-si indeplini obiectivele si obligatiile.

Exceptii
Exista situatii in care principiul continuitatii activitatii nu se aplica. Acestea includ cazurile in care organele de conducere ale entitatii decid, dupa data bilantului, fie sa lichideze entitatea, fie sa inceteze activitatea, sau cand nu exista nicio alta alternativa realista de continuare a activitatii. De asemenea, entitatile care sunt absorbite in cadrul unui proces de fuziune sau divizare, nu intocmesc situatiile financiare anuale pe baza acestui principiu.

Responsabilitatea entitatilor in lichidare
Pentru entitatile aflate in proces de lichidare, exista reglementari specifice privind modul de prezentare a situatiilor financiare. Aceste entitati trebuie sa reclasifice creantele si datoriile pe termen lung ca fiind pe termen scurt, reflectand astfel schimbarea perspectivei temporale a activitatii lor.

Indicii si implicatii ale deteriorarii activitatii
O deteriorare semnificativa a rezultatelor din exploatare sau a pozitiei financiare, ulterior datei bilantului, semnaleaza necesitatea reevaluarii continuitatii activitatii. Administratorii entitatii sunt obligati sa prezinte in notele explicative orice elemente de nesiguranta legate de capacitatea entitatii de a-si continua activitatea.

Spre exemplu:
Compania AAA activeaza in domeniul tehnologiei verzi. In ultimii ani a avut o crestere stabila si a fost considerata o entitate financiar sanatoasa. Totusi, in urma unor schimbari neprevazute in piata si a unor decizii strategice neinspirate, compania se confrunta la sfarsitul anului financiar, cu o serie de probleme.

In perioada imediat urmatoare datei bilantului, AAA a observat o scadere drastica a cererii pentru produsele sale, ceea ce a condus la o acumulare mare de stocuri si la o deteriorare a fluxurilor de numerar. In plus, pierderea unui partener major a afectat si mai mult capacitatea companiei de a genera venituri. Aceste evenimente au determinat o deteriorare semnificativa a rezultatelor din exploatare si a pozitiei financiare a AAA.

Conducerea, recunoscand aceste probleme, incepe sa reevalueze posibilitatea de continuitate a activitatii. Pentru a face acest lucru, efectueaza o analiza amanuntita a viabilitatii pe termen lung a companiei, examinand scenarii financiare, posibilitati de redresare si potentiale surse de finantare.

Prin urmare, in notele explicative ale situatiilor financiare anuale, AAA prezinta urmatoarele detalii:
1. o descriere clara a circumstantelor care au condus la deteriorarea financiara, inclusiv scaderea cererii si pierderea partenerului major;
2. o lista a elementelor de nesiguranta care ar putea afecta capacitatea companiei de a-si continua operatiunile, cum ar fi incapacitatea de a reduce rapid stocurile si dificultatea in a atrage noi finantari.
3. o explicatie a procesului prin care conducerea a evaluat viabilitatea continuarii activitatii si a concluzionat ca exista incertitudini semnificative care ar putea aduce in discutie capacitatea companiei de a-si continua operatiunile.
4. o descriere a planurilor si strategiilor pe care conducerea le-a formulat pentru a rezolva aceste probleme, inclusiv potentiale restructurari si cautarea de noi surse de venit sau parteneriate.

Prin prezentarea transparenta a acestor informatii, compania isi asuma responsabilitatea de a informa stakeholder-ii despre starea actuala si problemele cu care se confrunta. Aceasta abordare respecta cerintele reglementarilor contabile si contribuie la construirea increderii prin deschiderea si onestitatea cu care abordeaza dificultatile sale. In plus, aceasta transparenta ofera un cadru pentru discutii informate cu investitorii, creditorii si alte parti interesate cu privire la viitorul companiei si la eforturile depuse pentru a asigura continuitatea activitatii.

Concluzie
Principiul continuitatii activitatii presupune o evaluare realista si continua a conditiilor si evenimentelor, cu scopul de a decide modul in care acestea ar putea influenta capacitatea entitatii de a-si continua operatiunile. Astfel, nu este vorba despre a oferi asigurari neconditionate ale continuitatii, ci despre a evalua si a comunica in mod responsabil si transparent orice riscuri sau incertitudini existente.
Intr-o lume de afaceri ideala, transparenta si acuratetea informatiilor financiare ar trebui sa fie la baza oricarei raportari. Totusi, realitatea arata ca nu toate companiile respecta aceste principii fundamentale. Exista situatii in care companiile, fie din neglijenta, fie cu buna stiinta, completeaza aceleasi formulare de raportare an de an, limitandu-se la a actualiza doar datele calendaristice, in timp ce esenta si acuratetea informatiilor prezentate sunt ignorate sau chiar manipulate.
Aceasta practica submineaza principiile de baza ale contabilitatii si raportarii financiare transparente, creand totodata o serie de riscuri si probleme.