Sediile comune pentru mii de firme: un risc fiscal ignorat? Ce recomanda Curtea de Conturi in urma auditului de conformitate la ANAF

Profeanu Laura

06 Iun 2025

Spete pe acelasi subiect

Un fenomen devenit tot mai prezent in peisajul economic romanesc, a atras atentia Curtii de Conturi: mii de firme functioneaza la adrese comune, iar multe dintre ele inregistreaza datorii uriase la bugetul de stat. In urma unui audit de conformitate efectuat in 2023 la ANAF, institutia de control recomanda instituirea unui nou indicator de risc fiscal pentru combaterea acestui comportament, precum si revizuirea cadrului legal care a permis extinderea fenomenului.

Ce arata cifrele: 47.513 firme la 2.440 adrese

Datele analizate de Curtea de Conturi, furnizate de ANAF, Centrul National pentru Informatii Financiare si ONRC, sunt alarmante:

- Exista 361 de adrese la care functioneaza peste 10 firme fiecare, iar 72 dintre acestea gazduiesc peste 100 de entitati.

- In unele cazuri, mii de firme au sediul intr-un singur apartament sau intr-o locatie de dimensiuni reduse, fara a desfasura activitate reala acolo.

Exemple

Pentru a evidentia amploarea fenomenului, raportul ofera cateva exemple punctuale:

- Pe bulevardul Bucurestii Noi (Sector 1, Bucuresti): peste 6.000 de PFA-uri si aproape 2.400 de SRL-uri au sediul declarat intr-un singur spatiu.

- Pe strada Argentina (Sector 1): functioneaza 1.895 firme, cu datorii totale de peste 460.000 lei.

- Pe strada Arhitect Grigore Ionescu (Sector 2): intr-un apartament figureaza 2.736 societati comerciale, cu datorii de peste 124 milioane lei.

De ce este problematic acest aspect?

In opinia Curtii de Conturi, functionarea „la gramada” a firmelor intr-un sediu social comun, este un semnal clar de risc fiscal. Situatiile in care zeci sau sute de entitati se inregistreaza la aceeasi adresa, pot ascunde mecanisme de evitare a raspunderii fiscale, in special prin transferul firmelor cu datorii mari catre noi asociati si administratori, adesea fara intentia de a mai achita obligatiile catre stat, practica menita sa afecteze eficienta masurilor de executare silita si sa permita perpetuarea circuitelor de TVA deductibila fictiv, dat fiind ca multe dintre aceste firme detin cod valid de TVA:

”Cele mai multe dintre aceste societati comerciale ar trebui sa suscite interesul organelor fiscale, fiind evidente riscurile fiscale determinate de functionarea ”la gramada” de ordinul zecilor, sutelor sau chiar miilor de firme la o adresa unica precum si de faptul ca detin cod valabil de TVA, toate aceste societati comerciale fiind parte din circuitele de deductibilitate a TVA la nivel national, cu o influenta semnificativa in economia TVA”.

Ce solutii propune Curtea de Conturi?

1. Introducerea unui indicator de risc fiscal legat de densitatea entitatilor la aceeasi adresa, care sa fie utilizat de structurile ANAF in analiza riscului si in selectarea contribuabililor pentru control.

2. Revizuirea legislatiei care permite inregistrarea nelimitata a sediilor sociale la o singura adresa, inclusiv pe baza contractelor de asistenta juridica devenite in practica permanente.

3. Modernizarea aplicatiilor informatice ale ANAF, care in prezent nu permit o evidenta analitica si centralizata eficienta a datoriilor bugetare provenite din sentinte penale.

4. Intensificarea activitatii de estimare a decalajului fiscal (GAP TVA) si ajustarea politicilor fiscale, in colaborare cu Comisia Europeana si alte institutii internationale.

Cum am ajuns aici?

Fenomenul sediilor comune a fost favorizat de modificarile aduse prin Legea nr. 102/2020, care a eliminat restrictia ce limita numarul de sedii sociale in functie de numarul de camere. In ciuda opozitiei exprimate la acea vreme de Guvern, prevederea a fost adoptata si aplicata, ceea ce a permis inregistrarea nelimitata de firme la o singura adresa.

Concluzii

Curtea de Conturi trage un semnal de alarma: firmele „fantoma” cu sedii comune risca sa compromita colectarea corecta a veniturilor bugetare si creeaza dificultati reale in combaterea evaziunii fiscale. In lipsa unei interventii legislative si administrative ferme, acest model risca sa devina norma, nu exceptie. Pentru mediul de afaceri onest, acest context aduce inechitate fiscala si presiune suplimentara. Din perspectiva autoritatilor, analiza riscului fiscal ar trebui sa includa si acest indicator „neoficial” dar relevant: cate firme functioneaza, de fapt, la aceeasi adresa?

Studii de caz si articole despre risc fiscal