Teritorii terte

Teritoriile terte sunt definite in contextul legislatiei vamale a Uniunii Europene ca fiind teritorii care, desi sunt parte din teritoriul vamal al UE, sunt tratate diferit din punct de vedere vamal si fiscal. Potrivit art. 337 din Codul fiscal, acestea includ:

1. Insulele Canare - Un arhipelag situat in Atlantic, apartinand Spaniei.
2. Insulele Aland - Un arhipelag in Marea Baltica, parte a Finlandei.
3. Insulele Anglo-Normande (Channel Islands) - Includ Jersey, Guernsey si alte insule mici, care sunt dependente ale Coroanei Britanice.
4. Teritoriile Franceze - mentionate in art. 349 si art. 355 alin. (1) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

Art. 349 al Tratatului privind Functionarea UE, reflecta recunoasterea particularitatilor regiunilor ultraperiferice ale UE si necesitatea adoptarii unor masuri specifice pentru a sprijini dezvoltarea acestora. Aceste regiuni includ Guadelupa, Guyana Franceza, Martinica, Reunion, Saint-Barthelemy, Saint-Martin, insulele Azore, Madeira si Canare. Aceste zone se confrunta cu probleme din cauza departarii, insularitatii, dimensiunilor reduse, reliefului dificil, climei dificile si dependentei economice de un numar mic de produse. Acesti factori combinati, inhiba dezvoltarea economica si sociala.

Masurile adoptate in temeiul art. 349, includ ajustari ale politicilor UE in domenii precum vama, fiscalitatea, agricultura, pescuitul, aprovizionarea cu materii prime si accesul la fonduri structurale. Aceste masuri sunt concepute pentru a atenua dificultatile asociate cu constrangerile geografice si economice ale acestor regiuni, incercand sa stabilizeze economia lor si sa imbunatateasca nivelul de trai.

Art. 355 alin. (1) al din Tratatul privind functionarea UE, prevede ca dispozitiile tratatelor UE se aplica acestor teritorii ultraperiferice in conformitate cu prevederile art. 349. Aceasta inseamna ca, in timp ce tratatele UE sunt in general aplicabile, modul in care sunt aplicate poate fi adaptat pentru a raspunde nevoilor specifice acestor regiuni.

Asadar, tratamentul diferit aplicat teritoriilor terte si regiunilor ultraperiferice este o recunoastere a faptului ca uniformitatea politicilor nu serveste intotdeauna cel mai bine interesele acestor regiuni diverse. UE cauta sa asigure ca legislatia si politicile sale promoveaza integrarea si uniformitatea la nivelul blocului, recunoscand si raspunzand totodata adecvat la diversele realitati locale.

Alte teritorii terte care nu fac parte din teritoriul vamal al UE includ:

• Insula Helgoland si teritoriul Busingen (Germania)
• Ceuta si Melilla (enclave spaniole in Africa de Nord)
• Livigno (Italia)

Aceste zone beneficiaza de un statut special care influenteaza tranzactiile comerciale si fiscale, datorita legilor vamale specifice aplicate.

Implicatii fiscale si vamale
Operatiunile cu produse accizabile provenind din sau avand ca destinatie aceste teritorii sunt tratate diferit, exemplificandu-se:

• Principatul Monaco: Tratate ca deplasari dinspre sau catre Franta.
• San Marino: Tratate ca deplasari dinspre sau catre Italia.
• Zonele Akrotiri si Dhekelia: Tratate ca deplasari dinspre sau catre Cipru.
• Insula Man: Tratate ca deplasari dinspre sau catre Regatul Unit.
• Jungholz si Mittelberg: Tratate ca deplasari dinspre sau catre Germania.

De ce aceste teritorii terte sunt tratate diferit din punct de vedere vamal si fiscal?

Teritoriile terte sunt tratate diferit din punct de vedere vamal si fiscal din mai multe motive, care se leaga de structura politica, juridica si economica specifica fiecarei zone.
Multe teritorii terte au un statut special datorita istoriei lor, relatiilor coloniale sau acordurilor autonome cu UE. De exemplu, Insulele Canare sunt parte a Spaniei, dar nu sunt incluse in unele politici fiscale aplicate in restul Spaniei sau UE, din cauza izolarii lor geografice si economice specifice.

Teritoriile terte pot avea sisteme fiscale si vamale diferite pentru a stimula dezvoltarea economica locala, pentru a proteja economia locala sau pentru a reglementa comertul si circulatia bunurilor intr-un mod care sa reflecte nevoile si realitatile specifice ale teritoriului. De exemplu, Livigno in Italia beneficiaza de scutiri de taxe pentru a ajuta la sustinerea economiei locale intr-o zona montana izolata.

Unele teritorii terte au acorduri comerciale sau vamale specifice cu UE sau cu alte natiuni, care nu se aplica restului teritoriului unui stat membru. Aceste acorduri sunt menite sa faciliteze schimburile comerciale specifice si sa abordeze problemele geopolitice sau economice unice. Tratamentul diferit poate fi folosit pentru a controla inflatia, pentru a evita speculatiile fiscale sau pentru a reglementa piata interna. Diferentele in tratamentul fiscal si vamal pot, de asemenea, sa ajute la protejarea producatorilor locali sau a industriei din aceste teritorii.

In esenta, tratamentul diferit al teritoriilor terte permite UE si statelor membre sa abordeze complexitatile specifice ale fiecarui teritoriu, optimizand politicile economice pentru beneficiul local dar si pentru integrarea mai larga in cadrul UE. Aceasta flexibilitate ajuta la echilibrarea intereselor diverse intr-un bloc comunitar mare si diversificat.

Concluzie
Este important pentru companiile care efectueaza tranzactii internationale sa inteleaga statutul acestor teritorii terte si sa se conformeze reglementarilor vamale si fiscale aplicabile. Acest lucru poate afecta atat costurile operationale si fiscale, cat si procedurile de conformitate.