Vanatoarea ANAF de profituri externalizate: un nou test de transparenta pentru grupurile multinationale

Profeanu Laura

28 Iul 2025

Spete pe acelasi subiect

In contextul presiunilor internationale privind echitatea impozitarii, Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) a lansat, incepand cu luna iulie 2025, o ampla campanie de colectare de date de la aproape 2.800 de companii mari si mijlocii. Vizate sunt, in special, cheltuielile intragrup efectuate in perioada 2020 - 2024, iar scopul declarat este clar: identificarea eventualelor mecanisme de transfer artificial al profiturilor catre alte jurisdictii.

De ce acest demers si de ce acum?

ANAF a justificat aceasta actiune prin dorinta de a asigura un tratament fiscal echitabil pentru toti contribuabilii. Intr-un comunicat oficial, institutia precizeaza ca initiativa nu reprezinta o inspectie fiscala in sine si nu genereaza obligatii fiscale suplimentare. Cu toate acestea, contribuabililor li se solicita completarea unor declaratii detaliate, prin Spatiul Privat Virtual (SPV), privind serviciile achizitionate intragrup, precum: consultanta, servicii de management si marketing, vanzari si know-how, redevente, finantari.

Un semnal de alarma: analiza de risc si posibile inspectii viitoare

Potrivit consultantilor fiscali, cerintele recente ale ANAF nu trebuie tratate ca simple exercitii administrative. Dimpotriva, ele ar putea reprezenta premisele unor inspectii fiscale mult mai tintite, orientate catre aria preturilor de transfer si a cheltuielilor cu entitatile afiliate.

In plus, desi ANAF nu a precizat expres care sunt consecintele neconformarii, temeiurile legale invocate (art. 58 si 64 din Codul de procedura fiscala) permit institutiei sa aplice sanctiuni in cazul refuzului de a furniza informatiile cerute.

Trei zone fierbinti pentru ANAF

Autoritatile fiscale au in vizor in special serviciile intragrup, unde se cere trasabilitate, justificarea beneficiilor obtinute si dovada prestarii, redeventele, care trebuie sa fie corelate cu utilizarea reala a drepturilor licentiate si sa reflecte valoarea de piata, precum si imprumuturile intragrup, considerate acum o zona cu risc fiscal crescut. Aceste zone pot atrage recalificari daca nu sunt insotite de evaluari solide ale bonitatii si ale conditiilor de finantare.

Recomandari pentru companii: preventia e mai ieftina decat controlul

Intr-un climat de conformare proactiva si transparenta fiscala sporita, contribuabilii din Romania, parte a unor grupuri internationale, ar trebui sa revizuiasca dosarele de preturi de transfer si sa documenteze temeinic prestatiile intragrup si beneficiile aferente. Totodata, ar trebui sa evalueze riscurile fiscale asociate tranzactiilor cu entitatile affiliate si sa colaboreze deschis cu autoritatile fiscale, sa monitorizeze atent eventualele actualizari sau clarificari oficiale.

Este un moment potrivit pentru companii sa isi reanalizeze practicile de transfer pricing, mai ales ca ANAF si-a exprimat clar intentia de a corela datele SAF-T cu noile informatii defalcate pentru o cartografiere mai detaliata a fluxurilor financiare din grupurile multinationale.

Concluzie

Campania ANAF nu este, in sine, o actiune coercitiva, dar reprezinta un exercitiu de transparenta care poate prefata viitoare inspectii fiscale. In locul unui control direct si intruziv, autoritatile aleg o abordare preventiva, dar care necesita un efort de conformare semnificativ. In lipsa unei pregatiri solide, inclusiv a documentatiei de preturi de transfer, companiile risca sa intre in colimatorul ANAF intr-un moment in care miza nu mai este doar fiscala, ci si reputationala.

Studii de caz si articole despre control anaf