Vanzare marfa in consignatie

Potrivit prevederilor art. 2054 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision care are ca obiect vanzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului in acest scop.

Contractul de consignatie se incheie in forma scrisa si este guvernat de regulile Codului civil, de legea speciala, precum si de dispozitiile privitoare la contractul de comision si de mandat, in masura in care acestea din urma nu contravin Codului civil.

Consignantul este cel care preda bunurile consignatarului in vederea vanzarii.

Valoarea inscrisa in toate documentele emise de consignant trebuie sa fie suma pe care consignantul doreste sa o primeasca efectiv la vanzarea bunurilor sale.

Conform Codului civil, art. 2.058:
“Remuneratia consignatarului. (1) Contractul de consignatie este prezumat cu titlu oneros, iar remuneratia la care are dreptul consignatarul se stabileste prin contract sau, in lipsa, ca diferenta dintre pretul de vanzare stabilit de consignant si pretul efectiv al vanzarii”.

Consignatarul va vinde deci bunurile la o valoare mai mare – fie valoarea de intrare plus comisionul din contract, fie o alta valoare la care acesta reuseste sa vanda bunurile daca in contract nu este stipulat un comision sau pret final de vanzare.

Conform punctului 7 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a art. 270 din Codul fiscal:
“(3) In sensul art. 270 alin. (2) din Codul fiscal, persoana impozabila care nu detine proprietatea bunurilor dar primeste facturi pe numele sau de la furnizor si emite facturi pe numele sau catre client, pentru respectivele bunuri se considera ca actioneaza in nume propriu. Persoana respectiva este considerata din punctul de vedere al taxei cumparator si revanzator al bunurilor. Indiferent de natura contractului incheiat de parti, daca o persoana impozabila primeste si/sau emite facturi pe numele sau, acest fapt o transforma in cumparator revanzator din punctul de vedere al taxei”.

In concluzie, conform prevederilor fiscale, consignatarul si consignantul sunt obligati sa emita facturi:
-    Consignantul catre consignatar – la valoarea la care vinde marfurile consignatarului
-    Consignatarul catre clientul final – la valoarea la care vinde marfurile clientului final.

Nu este deci necesar si nici nu reflecta operatiunile economice derulate, ca in cadrul contractului de consignatie consignatarul sa mai emita o factura de comision.

Predarea bunurilor de catre consignant

Conform art. 320 alin. (5) din Codul fiscal:
“(5) In cazul livrarilor in vederea testarii sau pentru verificarea conformitatii, a stocurilor in regim de consignatie sau a stocurilor puse la dispozitie clientului, la data punerii la dispozitie sau a expedierii bunurilor, persoana impozabila va emite catre destinatarul bunurilor un document care cuprinde urmatoarele informatii:
a) un numar de ordine secvential si data emiterii documentului;
b) denumirea/numele si adresa partilor;
c) data punerii la dispozitie sau a expedierii bunurilor;
d) denumirea si cantitatea bunurilor.”

Deci la momentul expedierii bunurilor, consignantul va intocmi un document conform prevederilor de mai sus. Un astfel de document poate fi Avizul de insotire a marfii, care indeplineste aceste criterii.

La vanzarea marfurilor de catre consignatar:

- Se genereaza venitul din vanzari, iar marfurile sunt scoase din evidenta extracontabila.
Consignatarul isi retine comisionul convenit si notifica consignantul despre valoarea marfurilor vandute.
 
La inregistrarea facturii emise de consignant catre consignatar:
 
Consignantul factureaza valoarea marfurilor vandute, ceea ce reprezinta o vanzare pentru acesta.
Consignatarul inregistreaza achizitia marfurilor corespunzator.
Recuperarea valorii marfurilor vandute de consignant:
Consignatarul transfera contravaloarea marfurilor, mai putin comisionul retinut, catre consignant.
 
Aspecte fiscale:

Livrarea efectiva a marfurilor intre consignant si consignatar are loc la momentul vanzarii catre clientul final.

Deoarece consignantul este platitor de TVA, exigibilitatea TVA se stabileste la acest moment. 

Aceasta structura asigura separarea rolurilor si inregistrarea corespunzatoare a operatiunilor economice conform regimului de consignatie. 

Specific operatiunilor de vanzare de bunuri in regim de consignatie este faptul ca data livrarii bunurilor se considera a fi data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor sai si nu data la care bunurile sunt predate de consignant (deponent) consignatarului in vederea vanzarii.

Din punct de vedere al TVA, in cazul vanzarii bunurilor in regim de consignatie se considera ca faptul generator, adica livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor sai, prin contract de consignatie intelegandu-se contractul prin care consignantul se angajeaza sa livreze bunuri consignatarului, pentru ca acesta din urma sa gaseasca un cumparator pentru aceste bunuri. Consignatarul actioneaza in nume propriu, dar in contul consignantului, cand livreaza bunurile catre cumparatori (art. 281 alin. 2 din Codul fiscal si pct. 24 alin. 1 din normele metodologice de aplicare). Ca atare, si exigibilitatea TVA va avea loc la data faptului generator conform art. 282 alin. 1 din Codul fiscal.

 Deoarece deponentul (consignantul ) este persoana impozabila din perspectiva TVA, atunci aveti obligatia intocmirii facturii de vanzare a bunurilor catre consignatar la momentul cand aceasta din urma vinde bunurile catre proprii clienti. Daca facturile sunt emise cu TVA, consignatarul va putea deduce TVA astfel facturata, daca este inregistrat in scop de TVA.
 
Vanzarea bunurilor

Consignatarul gaseste clienti si vinde bunurile. 

La vanzare intocmeste factura si / sau bon fiscal dupa caz cu pretul de vanzare si TVA .

Notifica consignantul ca marfurile sale au fost vandute.
 
Consignantul emite factura de vanzare a marfurilor catre consignatar.
 Conform art. 281 Faptul generator pentru livrari de bunuri si prestari de servicii din Codul fiscal :
 (2) Pentru bunurile livrate in baza unui contract de consignatie se considera ca livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor sai.
 
Norme metodologice
24. (1) Pentru bunurile livrate in baza unui contract de consignatie, prevazut la art. 281 alin. (2) din Codul fiscal, se considera ca faptul generator, respectiv livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor sai. In sensul titlului VII din Codul fiscal, contractul de consignatie reprezinta un contract prin care consignantul se angajeaza sa livreze bunuri consignatarului, pentru ca acesta din urma sa gaseasca un cumparator pentru aceste bunuri. Consignatarul actioneaza in nume propriu, dar in contul consignantului, cand livreaza bunurile catre cumparatori.
 
Conform punctului 443 din OMFP 1.802/2014 :
Pentru bunurile livrate in baza unui contract de consignatie, se considera ca livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor sai.
 
Exemplu:

 Consignantul trimite in consignatie un bun pentru care el doreste sa obtina 100 de lei fara TVA. 

Intocmeste Aviz de insotire a marfii cu valoarea de 100 de lei 

Inregistreaza:

357 = 371 cu valoarea de intrare a marfii in gestiune

Consignatarul vinde marfa cu 120 de lei (fie pentru ca in contract era stipulat un comision de 20%, sau notifica vanzarea bunului consignantului si acesta emite factura:

4111 = %
707 100 lei
4427 19 lei

 607 = 357 cu valoarea de intrare a marfii in gestiune