De la IMCA la "taxa pe afiliati": cum se schimba regulile jocului pentru marile companii

Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) din 2026 ar fi putut fi privita ca o veste buna pentru mediul de afaceri. Totusi, proiectul legislativ prezentat de Ministerul Finantelor aduce in locul sau o regula noua, mult mai restrictiva: limitarea deductibilitatii cheltuielilor cu serviciile intragrup.

Ce dispare si ce apare in Codul fiscal

Proiectul prevede, printre altele, si aceste doua modificari:

- abrogarea IMCA, aplicabil companiilor cu cifra de afaceri peste 50 de milioane euro, care a adus la buget incasari de doar 1,2 miliarde lei, mult sub estimarile initiale de 5 - 6 miliarde lei;

- introducerea unei reguli drastice: cheltuielile cu drepturi de proprietate intelectuala, servicii de management si consultanta, precum si cheltuielile cu dobanzile, efectuate cu entitati afiliate, devin nedeductibile daca depasesc 3% din totalul cheltuielilor de aceeasi natura.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare suma cheltuita pe aceste categorii de servicii, cel mult 3% poate fi alocata catre afiliati, restul trebuind sa provina de la terti.

Cum se calculeaza limita de 3%

Expunerea de motive detaliaza mecanismul:

- regula se aplica cumulat pentru toate aceste categorii (nu separat pentru fiecare tip de cheltuiala);

- procentul de 3% se determina pe baza cifrelor raportate in penultimul exercitiu financiar (ex. pentru anul 2026 se utilizeaza datele din 2024);

- in cazul in care plafonul este depasit, intreaga cheltuiala devine nedeductibila, nu doar partea care depaseste pragul.

Prin urmare, regula are efecte apropiate de o interdictie aproape totala a serviciilor intragrup, in special pentru grupurile care functioneaza cu modele centralizate de management sau consultanta.

De ce se aplica si intre afiliati romani?

Un aspect criticat de mediul de afaceri este faptul ca noua regula nu distinge intre serviciile achizitionate de la afiliati nerezidenti si cele cumparate de la afiliati din Romania.
Astfel, chiar daca profitul ramane in tara, statul nu permite deducerea acestor costuri, ceea ce ridica intrebari de oportunitate si conformitate cu principiile de fiscalitate echitabila.

Comparativ cu Polonia: asemanari doar de suprafata

Guvernul roman justifica introducerea regulii prin „bune practici” din alte state, precum Polonia. Totusi, exista diferente semnificative:

- in Polonia, plafonul de 3% se raporteaza la toate cheltuielile deductibile, nu doar la cele de aceeasi natura;

- regula vizeaza doar platile catre nerezidenti si numai in situatia in care acestia beneficiaza de un regim fiscal preferential;

- exista mecanisme de „safe harbour”, prin care cheltuielile nu sunt limitate daca entitatea afiliata are activitate economica reala in UE/SEE.

Prin urmare, modelul polonez urmareste sa combata transferul de profit catre jurisdictii cu impozitare redusa, pe cand Romania propune o interdictie generala, indiferent de context.

Ce urmeaza pentru companii

Noua regula ar urma sa se aplice din anul fiscal 2026. Totusi, aceasta ridica mai multe semne de intrebare:

- Cum vor fi tratate acordurile de pret in avans deja emise de autoritati, care valideaza facturarea unor astfel de servicii?

- Vor fi necesare ajustari ale structurilor de costuri si chiar reorganizari interne pentru a respecta noul plafon?

- Ce efecte va avea asupra atractivitatii Romaniei pentru investitorii straini, in contextul unei fiscalitati deja in crestere?

In concluzie, desi eliminarea IMCA era asteptata si salutata de mediul de afaceri, „taxa pe afiliati” pare sa aduca o presiune fiscala chiar mai mare. In lipsa unor mecanisme de exceptare sau diferentiere intre tranzactiile reale si cele artificiale, Romania risca sa transmita un nou semnal negativ investitorilor: acela ca regulile fiscale devin mai putin previzibile si mai restrictive decat in alte state europene.