CJUE: Timpul de deplasare colectiva impus de angajator reprezinta timp de munca

Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) din 9 octombrie 2025, cauza C-110/24 – STAS-IV vs. VAERSA, clarifica din nou o dilema pentru angajatori: cand deplasarea angajatilor trebuie considerata „timp de lucru” in sensul Directivei 2003/88/CE privind organizarea timpului de munca.
Contextul cauzei
Litigiul a pornit in Spania, unde salariatii unei intreprinderi publice (VAERSA) erau obligati sa se prezinte zilnic la o „baza” stabilita de angajator, la o ora fixa. De acolo, echipele erau transportate impreuna, cu vehiculele societatii, pana la locurile de munca efective – microrezervatii naturale situate in diferite zone din Comunitatea Valenciei. Dupa terminarea lucrarilor, aceleasi vehicule ii readuceau la baza, iar de acolo, salariatii se intorceau acasa cu mijloace proprii.
Problema juridica
Intrebarea principala adresata Curtii:
„Poate fi considerat timp de munca intervalul in care lucratorii se deplaseaza impreuna, la o ora impusa de angajator si cu vehiculul acestuia, intre un punct fix desemnat de angajator si locul efectiv de desfasurare a activitatii?”
Rationamentul CJUE
Curtea a analizat cele trei conditii cumulative pentru ca o perioada sa fie considerata „timp de munca”:
1. Lucratorul isi exercita activitatea sau functiile
Deplasarea impusa de angajator era indisolubil legata de activitatea lucratorilor. Acestia nu aveau un loc fix de munca si nu puteau presta activitatea fara aceasta deplasare organizata.
2. Lucratorul se afla la dispozitia angajatorului
Pe durata transportului, angajatii nu aveau libertatea de a-si gestiona timpul. Erau obligati sa urmeze instructiunile angajatorului privind ora plecarii, traseul, mijlocul de transport si destinatia.
3. Lucratorul se afla la locul de munca
Pentru persoanele fara un loc fix, „locul de munca” nu se limiteaza la locul fizic unde se executa efectiv sarcinile, ci include si perioada deplasarii impuse de angajator.
Prin urmare, timpul petrecut in aceste deplasari colective impuse trebuie considerat timp de munca, nu perioada de repaus.
Ce NU este timp de munca
Curtea a reiterat ca nu orice deplasare intra in aceasta categorie. Nu constituie timp de munca:
- drumul obisnuit de la domiciliu la locul de munca (individual, cu mijloace proprii);
- folosirea autoturismului de serviciu doar pentru a ajunge la serviciu, fara sarcini sau instructiuni impuse;
- situatiile in care salariatul isi poate gestiona liber timpul in timpul deplasarii.
Totusi, daca angajatorul impune ora, traseul sau scopul deplasarii, atunci aceasta perioada devine timp de munca.
Implicatii practice pentru angajatori
Hotararea are efect direct in toate statele membre, inclusiv in Romania, unde definitia „timpului de munca” din Codul muncii (art. 111) este aliniata la Directiva 2003/88/CE. Prin urmare, angajatorii care organizeaza deplasari colective impuse (ex.: lucratori in constructii, echipe de interventie, activitati forestiere, intretinere drumuri, servicii ecologice etc.) trebuie sa includa acest timp in durata de munca efectiva. Aceasta poate influenta calculul orelor suplimentare; pontajul zilnic; remuneratia aferenta; respectarea repausului zilnic si saptamanal.
Concluzia CJUE
„Timpul consacrat traseelor dus-intors pe care lucratorii sunt obligati sa le efectueze impreuna, la o ora definita de angajator si cu un vehicul care apartine acestuia, pentru a se deplasa intre un loc fix stabilit de angajator si locul efectiv de munca trebuie considerat timp de lucru, in sensul articolului 2 punctul 1 din Directiva 2003/88/CE.”
(Hotararea CJUE din 9 octombrie 2025, C-110/24, STAS-IV vs. VAERSA)
In concluzie, Hotararea CJUE consolideaza jurisprudenta inceputa in cauza Federación de Servicios Privados del sindicato Comisiones Obreras (C-266/14), extinzand aplicarea notiunii de „timp de munca” si la situatiile in care mobilitatea face parte integranta din activitatea profesionala.
Pentru angajatorii romani, recomandarea este clara: analizati procedurile interne privind deplasarile colective impuse si adaptati registrele de evidenta a timpului de munca, pentru a evita eventuale litigii de munca sau sanctiuni din partea ITM.
Cum vi s-a parut articolul?
Newsletter PortalCodulFiscal.ro
Ramai la curent cu toate solutiile propuse de specialisti.
Aboneaza-te ACUM la Newsletterul PortalCodulFiscal.ro si primesti cadou Raportul special "Legea Austeritatii 2025. Raspunsuri pentru contabili"!